Ozana Barabancea, declaraţii neaşteptate la căpătâiul Stelei Popescu: ”Moartea în sine nu e ceva…”

„Un artist intelectual. Da, m-a surprins (n.r.- când a văzut-o pe Stela Popescu la ultima ei apariţie publică), nu a fost un moment foarte plăcut pentru mine. Poate că am şi judecat-o şi îmi cer scuze că am făcut asta. M-am gândit că este clar un început al unei boli, al unei deficienţe, dar eram convinsă că are oameni în jurul său care să o apere de vreun rău. Moartea în sine nu este ceva grav, fiindcă este întâlnirea cu Hristos”, a declarat Ozana Barabancea.

Stela Popescu a murit la vârsta de 81 de ani. Actriţa a fost găsită decedată de către fiica ei adoptivă, Doina Maximilian. Un echipaj SMURD care s-a deplasat de urgenţă la locuinţa Stelei Popescu a constatat decesul actriţei, nefiind efectuate manevre de resuscitare. Stela Popescu era decedată de mai multe ore atunci când a fost găsită în curtea casei sale de fiica ei adoptivă.

Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă. Atunci, în 1940, tatăl ei considerat intelectual, deci duşman de clasă, este deportat în Siberia, iar mama se refugiază, împreună cu fiica în România, la Braşov. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministerului de Interne. În 1956 este admisă la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel continuă să susţină spectacole de teatru. La sfârşitul facultăţii, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde ajunge să susţină 400 de spectacole pe an. Din 1963 până in 1969 joacă la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. În 1969, Stela părăseşte Revista şi se angajează la Teatrul de Comedie, ceea ce nu o impiedică să continue colaborarea cu Radiodifuziunea Română (pe atunci Radioteleviziunea) din 1963 până în prezent. În paralel, susţine şi o colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care avea să se căsătorească în 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. Totodată, joacă în celebra serie de spectacole „Boema” de la Grădina Boema, spectacole care se înscriu în peisajul anti-putere pentru vremea aceea, cu succes de public foarte mare. Timp de 24 de ani cât a jucat la Teatrul de Comedie, vara, când se încheia stagiunea teatrală, juca la Revistă la Grădina Boema. La Teatrul de Comedie joacă din 1969 până în 1993, când revine la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde lucrează şi în prezent. Pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu străluceşte în piese precum „Omul care a văzut moartea”, „Mama Boema”, „Boema, slăbiciunea mea” etc. A jucat 18 ani în „Preşul”, 12 ani în „Peţitoarea” şi 10 ani în „Plicul”. A avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: Sanda Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.