Supraviețuitoare a Holocaustului, previziune despre finalul pandemiei de coronavirus: „ Este un dezastru mondial, dar ar putea”

Anita Lasker-Wallfisch, o supraviețuitoare a Holocaustului, a mărturisit că pandemia de coronavirus ar putea aminti planetei că „oamenii sunt oameni” și îi va îndemna să aibă „atitudini mai bune unul față de celălalt”.

Povestind despre eliberarea din lagărul de concentrare Bergen-Belsen din nordul Germaniei, femeia a declarat că pandemia ar putea încuraja oamenii să fie mai buni atunci când vine vorba de cel de lângă, potrivit publicației Metro.uk.

Se teme și speră

Întrebată dacă se simte în pericol se simte în pericol în fața coronavirusului. „Suntem îngrijorați de coronavirus și poate rezultatul final al acestui dezastru, care este un dezastru mondial, ar putea trezi oamenii pentru a avea atitudini mai bune unul față de celălalt”

Lapte CONTRAFĂCUT cu apă oxigenată și sodă caustică. Autoritățile anchetează situația

„Ofertă de PAȘTE!”. Cu câți lei se vinde un singur ou, în Piața...

Ea este de părere, totodată că poate cu ceea ce se întâmplă acum în lumea în care toți sunt afectați, poate oamenii se vor trezi și își vor da seama că oamenii sunt oameni – ființe umane”. 

Experiența lui Susan Pollack

O altă supraviețuitoare a cumplitului fenomen, Susan Pollack, în vârstă de 89 de ani, a spus că nu a uitat niciodată momentul eliberarii.

„Cum ne putem imagina o tabără de moarte de acea amploare? Cei mai mulți dintre noi au murit de foame, de boală și de neglijență totală. „Când britanicii au venit și ne-au eliberat, eu eram deja un cadavru, plină de păduchi, dar îmi amintesc prima dată în aproape un an de blândețea, bunătatea cuiva. „Cineva m-a ridicat și m-a plasat în această mică ambulanță – cum era posibil? Pe atunci eram atât de dezumanizată”. 

Descriind soldatul care a ajutat-o, a spus: „Îmi amintesc atingerea lui. Îmi amintesc de blândețea lui. „Nu-mi amintesc ce a spus pentru că mi-a dispărut percepția cognitivă, dar a fost prima dată când cred că am simțit cumva o scânteie de speranță.”

Doamna Pollack a fost trimisă să lucreze într-o fabrică de muniții după ce a fost supusă procesului de „selecție” de la Auschwitz, care a stabilit cine va fi forțat să muncească și cine va fi ucis imediat.