Adrian Artene, directorul editorial al Grupului de Presă GÂNDUL, a publicat mai multe poezii în numărul-manifest al săptămânalului ”Literatura și Arta”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

În contextul actual, revista ”Literatura și Arte” din Republica Moldova continuă seria publicațiilor impresionante. Luna martie a debutat cu apariția unui număr-manifest în care poeții, prozatorii și alți oameni de cultură și-au exprimat dorința de a trăi în pace și iubire. Adrian Artene – directorul editorial al Grupului de Presă GÂNDUL, și-a dezvăluit latura artistică într-un grupaj de poezie de o sensibilitate aparte.

Dorința unui viitor mai bun îi poate face pe oamenii orbiți de putere să creeze un prezent înfricoșător. În vreme de război, poezia este una din formele directe, dar și dureroase prin care se pot descrie vremurile în care trăim.

Adrian Artene – directorul editorial al Grupului de Presă GÂNDUL – își dezvăluie latura artistică într-un grupaj de poezie de o sensibilitate aparte. Există o ”Lege a Dragostei” și-a intitulat Adrian Artene una dintre poeziile publicate în acest număr-manifest al săptămânalului ”Literatura și Arta”, alăturând și alte poeme prin care își exprimă, versificat, trăirile lăuntrice efervescente: ”Colindă dorul România Mare”, ”L-am privit pe Dumnezeu în ochi”, ”Să refacem lumea”, ”Ți-aș scrie un cuvânt” sau ”În lanțuri”.

Pentru Adrian Artene, literatura nu poate muri sub tot acest asalt al vremurilor incerte, iar ”Limba Română nu tace”.

”Literatura nu moare sub asaltul unor vremuri incerte. Dincolo de faptul că poeziile mele și-au găsit acoperiș, cu generozitate, în paginile săptămânalului ”Literatura și Arta” de la Chișinău, apariția neîncetată – de aproape șapte decenii – a celei mai respectabile publicații din Republica Moldova îmi arată că Limba Română nu tace! Nici la Chișinău, nici la București”, a spus Adrian Artene pentru GANDUL.

Regretatul scriitor Nicolae Dabija scria că poezia și cântecul devin, prin timp, o singură respirație, iar versurile lui Adrian Artene ”sunt scrise pentru a fi cântate”.

”Iniţial, poezia şi cântecul, precum în legendele prebiblice – bărbatul şi femeia – aveau un corp comun. Ulterior, omul a făcut distincţie între sunetele cântate şi sunetele rostite şi le-a separat. De atunci acestea – poezia şi cântecul – se caută şi, tot mai rar, se găsesc. Ca să fie împreună, ca să facă un tot întreg, ca să devină o singură respiraţie. Versurile lui Adrian Artene sunt scrise pentru a fi cântate. Melodia e clădită în poem. Ea vine din interior. Ea face parte din text. E marea calitate a acestor poeme atingătoare de suflet, aceea de a-i face pe compozitori sau interpreţi să le cânte mai înainte de a le rosti”, puncta scriitorul Nicolae Dabija, membru de onoare al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, analizând creațiile versificate ale lui Adrian Artene.