Masaj halucinant al surorii Aurei Ion! „Viata din tine s-a scurs incet si frigul…” Continuarea este sfasietoare!

Chiar daca au trecut trei luni si o saptamana de la teribila tragedie din Muntii Apuseni, chiar daca a plouat cu demisii si demiteri, acestea nu aduc alinare in sufletul familiei Aurei Ion, tanara care si-a dat ultima suflare in accidentul aviatic.

“Stiu ca au trecut aproximativ trei luni si o saptamana! Si mai stiu ca in toata aceasta perioada am cumulat un amalgam de sentimente, care mai de care mai taioase!”, sunt primele cuvinte din mesajul scris de Mariana.

“Atatea ore blestemate ai asteptat!”

In doar cateva cuvinte, sora Aurei Ion, a incercat sa isi verse sentimentele si durerea, dar a vorbit si despre sacrificiile pe care trebuie sa le faca.

“Dreptatea aceasta necesita un alt sacrificiu, pe care multi nu il inteleg. Un sacrificiu pe care am ales sa il facem in speranta ca vom ajuta si vom face mult bine! In speranta ca daca ne privesti de undeva de acolo, esti mandra de noi! Mandra ca nu te-am dezamagit si ca prin faptele noastre iti demonstram ca putem sa promovam o Romanie mai buna! Ca putem sa promovam principiile pentru care tu ai luptat.

Ca nu suntem doar niste marionete prinse intr-o lupta politica, unde care pe care incearca sa ascunda si sa protejeze. Le este frica pentru ca am tipat atunci cand ne-a durut. Atunci cand ai fost lasata singura, cand frigul ti-a inghetat suflarea si viata din tine s-a scurs incet. Atatea ore blestemate ai asteptat! Probabil plina de mahnire, auzind cum cei de acolo incearca sa comunice autoritatilor locatia”, a mai scris tanara.

CITESTE SI

Durere fara margini langa crucea Aurei Ion! In loc de La multi ani!, parintii si prietenii ei au venit astazi la cimitir!

Induiosator! Ce a aparut la mormantul Aurei Ion la trei luni de la tragicul accident din Apuseni!

Cea mai grea amintire a fratelui Aurei Ion! Ce gest a facut la ultima ei aniversare, fara sa stie ca va muri curand!

 

Aura Ion si Adrian Iovan au plecat intr-o misiune umanitara

Pe langa Aura Ion, si pilotul Adrian Iovan a pierit in tragedia aviatica, iar ceilalti pasageri au reusit sa scape cu viata din epava aeronavei. Medicii se indreptau catre Oradea intr-o misiune umanitara, iar la un moment dat din cauza ghetii aeronava s-a prabusit in Muntii Apuseni. (Alex Saulea)

 

Redam mai jos integral mesajul al Marianei:

“Soldatel,

Stiu ca au trecut aproximativ 3 luni si o saptamana! Si mai stiu ca in toata aceasta perioada am cumulat un amalgam de sentimente, care mai de care mai taioase!
Stiu ca ”TU” nu mai esti, si mai stiu ca fiecare poza, fiecare loc, fiecare amintire, fiecare gand cu tine ma darama de pe pedestalul pe care m-am urcat, in speranta ca voi face mult bine in numele tau, ca voi incerca sa te fac mandra de mine si ma izbeste de pamant, si imi aminteste de durerea pe care o simtim noi, cei care te-am cunoscut si am avut parte de momente frumoase alaturi de tine! Imi aminteste ca viata s-a oprit pentru tine, in aceea zi de luni, blestemata zi de 20 Ianuarie 2014! Spun blestemata pentru ca din acel moment cerul s-a intunecat deasupra mea si mi-a amintit ca nu suntem stapani pentru totdeauna ai acestui pamant, ai acestei vieti! Imi aminteste ca suntem la fel de trecatori ca orice floare, roca, sau gand si ca atunci cand pierzi pe cineva drag printr-un eveniment tragic, neasteptat si infiorator ai o singura solutie: SA TE TREZESTI! Si sa incepi sa traiesti, sa privesti in jurul tau si sa vezi oamenii care au nevoie de tine, care au nevoie de ajutor.

Nu traim ca furnicile, doar sa cumulam ”merinde” si sa strangem ”graunte”, este imposibil sa avem doar o simpla existenta efemera, care prin ritualurile societatii in care traim devine mediocra si plina de rutina. Si daca mai adaugi interesele murdare ale celor care ar trebuie sa ne scoata la lumina, te ”trezesti” intro realitate care parca doare.
Nu m-am gandit niciodata ca poate exista un sentiment atat de dureros care sa imi mute lumea din loc si sa ma regasesc propulsata undeva intr-o lupta toxica dintre Viata, Libertate, Moralitate, Demnitate si ”Realitatea” mucegaita a zilelor noastre! O lupta care a inceput printr-un sacrificiu suprem pentru noi – familia ta! O lupta pe care noi o ducem in fiecare zi, si pe care multi nu o inteleg!
Mi-e dor de tine, si sunt sincera cand spun ca absolut nimeni si nimic nu imi alina durerea pe care o simt cand ma izbesc de realitatea faptului ca te-am pierdut, absolut nimic: nici cuvintele, onorurile, nici pedepsele, nici despagubirile si nici macar faptele bune pe care incerc sa le fac! Si stiu de ce: pentru ca nimeni si nimic nu poate sa imi confirme ca intr-o zi ne vom revedea si cumva vom trage o linie…si vom ”zambi”! Ceea ce este sigur acum pentru noi este faptul ca te-am pierdut, fapt pe care cu greu incercam sa il ”acceptam”.
Nimic nu este sigur! Si tocmai de aici revolta – impotriva a tot ce mi te-a luat de langa mine! Impotriva unei societati bolnave, din care fac si eu parte!
Si ma intreb si sunt intrebata ce inseamna aceasta dreptate? Nu stiu! Ce inseamna? Ce inseamna pt tine Romanie inerta aceasta dreptate? Pentru tine Romania mea, care imi judeci revolta si durerea, ce inseamna aceasta moarte?
Cat de mult poti sa intelegi dincolo de cancan-ul cotidian care este de fapt problema noastra serioasa?
Dreptatea aceasta necesita un alt sacrificiu, pe care multi nu il inteleg. Un sacrificiu pe care am ales sa il facem in speranta ca vom ajuta, si vom face mult bine! In speranta ca daca ne privesti de undeva de acolo, esti mandra de noi! Mandra, ca nu te-am dezamagit si ca prin faptele noastre iti demonstram ca putem sa promovam o Romanie mai buna! Ca putem sa promovam principiile pentru care tu ai luptat. Ca nu suntem doar niste marionete prinse intro lupta politica, unde care pe care incearca sa ascunda si sa protejeze. Le este frica pentru ca am tipat atunci cand ne-a durut. Atunci cand ai fost lasata singura, cand frigul ti-a inghetat suflarea, si viata din tine s-a scurs incet. Atatea ore blestemate ai asteptat! Probabil plina de mahnire, auzind cum cei de acolo incearca sa comunice autoritatilor locatia.
Dincolo de sticla prin care multi se uita la noi, exista o tragedie, o drama. Multi au incercat sa profite de acesta pierdere cum au stiut mai bine, la fel cum multi inca incearca sa se promoveze printr-un marketing social abject, la fel cum multi uita, si la fel cum multi iti profaneaza numele!
Si doare, inca doare! Si lupt, inca lupt!
Si mi-e dor de tine la fel de mult ca in ziua cand ne-am strans in brate ultima data!
…………
M”