Lituania, prima țară din Europa care a renunțat la gazul rusesc. Soluția găsită de șefii statului la șantajul lui Putin
Pe fondul războiului din Ucraina, criza energetică din Europa readuce în discuție decuplarea cât mai multor state de la conducta cu gaz rusesc și construirea unor alternative viabile, se arată într-un documentar realizat de Gândul.ro.
Fiecare stat membru are o dependență diferită față de gazul rusesc. De această dată, România este de partea fericită, având nevoie de asigurarea a doar 20% din necesar din Rusia. Alte state membre, precum vecinii bulgari, nu sunt în această situație. Aici adevărata provocare pentru construirea unei soluții pe termen lung este mobilizarea întregii Uniuni Europene înspre direcția comună, independența față de gazul rusesc.
Gazul rusesc este atractiv pentru că de obicei este ieftin și aproape întotdeauna disponibil. Economiile de top ale blocului comunitar închid centralele pe cărbune, iar energia nucleară a fost abandonată de țări precum Germania din planurile pentru viitor, până anul acesta.
Europa nu este doar principala piață a Rusiei pentru exporturile sale de petrol și gaze naturale ci, prin extensie, Europa este principala sa sursă de venituri. Exporturile totale ale Rusiei au ajuns la 489,8 miliarde de dolari în 2021. Dintre acestea, țițeiul a reprezentat 110,2 miliarde de dolari, produsele petroliere 68,7 miliarde de dolari, 54,2 miliarde din gaze naturale prin conducte și 7,6 miliarde de dolari gaze naturale lichefiate.
(CITEŞTE ŞI: CÂT DE BOLNAV ESTE LIDERUL DE LA KREMLIN)
Lituania a renunțat la gazul rusesc
Lituania este prima țară din Europa care a reușit să renunțe la gazul rusesc, iar întregul consum de energie se va face pe baza importurilor de gaz lichefiat. În acest sens, președintele lituanian, Gitanas Nauseda, a susținut că: “Din această lună, nu mai există gaz rusesc în Lituania.
Cu ani în urmă, țara mea a luat decizii care astăzi ne permit să rupem legăturile energetice cu agresorul. Dacă noi o putem face, o poate face și restul Europei”.
Obiectivul Lituaniei de a deveni independentă de Rusia a început însă cu 12 ani în urmă. Rokas Masiulis, administratorul companiei lituaniene de gaz, a primit postul de șef al Klaipėdos Nafta.
Astfel, Rokas Masiulis trebuia să supravegheze cum va fi pus în funcțiune un terminal plutitor de gaz natural lichefiat (GNL) în largul coastei baltice a Lituaniei. Nava a primit numele ”Independența”, iar în anul 2014 a fost pusă în funcțiune. Ea avea rolul să asigure ca oamenii din țară să primească gaz în cazul în care relațiile țării cu Rusia se vor deteriora.
Astfel, anul acesta, după ce Rusia a atacat Ucraina, guvernul din Lituania a decis să oprească comutatorul și a sistat toate importurile de gaz rusesc. Ministerul lituanian a anunțat că întregul consum energetic al Lituniei se va face doar pe bază de importuri de gaz natural lichefiat, la terminalul din portul Klaipeda.
(VEZI ŞI: CE AVERE ARE RAMZAN KADÎROV, OMUL LUI PUTIN. NU DEGEABA ”DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA”)
„Am fost încântat de proiect când l-am preluat, dar nu îmi puteam imagina cât de important va fi în cele din urmă.”, a spus Rokas Masiulis, care apoi a devenit ministrul Energiei și Transporturilor, iar acum conduce o direcție a rețelei electrice controlate de stat.
Ministrul Energiei: ”Este un punct de cotitură”
Totodată, ministrul Energiei, Dainius Kreivis a susținut că acest moment este un punct de cotitură în istoria independenței energetice a Lituaniei: „Suntem prima ţară din UE, dintre beneficiarii Gazprom, care este independentă de livrările de gaze ruseşti, iar acesta este rezultatul coerenţei pe termen lung, al politicii energetice şi al soluţiilor de infrastructură oportune.”
Chiar dacă președintele rus, Vladimir Putin, a declarat că Rusia a decis să accepte plata pentru gazul furnizat Europei doar în ruble rusești, Lituania nu mai face parte din statele care comandă gaz rusesc și nu intenționează să plătească pentru el. Totuși, gazele care tranzitează Lituania continuă să fie transportate pentru nevoile Kaliningradului, însă într-un mod tehnic diferit de cel obișnuit, astfel că asigură doar transferul cantității de gaz în tranzit.
(CITEȘTE AICI: CE PIERDERI A SUFERIT, DE FAPT, RUSIA! CÂTE ECHIPAMENTE DE LUPTĂ AU FOST DISTRUSE ÎN PESTE 40 DE ZILE DE RĂZBOI)
Mai multe țări ar putea fi furnizori suplimentari
În prezent există mai multe țări care ar putea fi luate în considerare drept furnizori suplimentari. Statele Unite ale Americii sunt unul dintre cei mai mari producători de gaz natural și exportatori de Gaz Natural Lichefiat din lume, în parte datorită fracturării hidraulice, metodă controversată, cunoscută ca ”fracking”. În ultimele săptămâni, SUA și-au majorat exporturile de GNL către Europa.
Cu toate acestea, Germania nu ar beneficia în mod direct de o nouă creștere, deoarece nu are niciun terminal de descărcare a GNL. SUA și UE au un acord major cu privire la livrarea de gaze naturale lichefiate (GNL), în încercarea de a reduce dependența Europei de energia rusă. Acordul ar prevede ca SUA să furnizeze UE cel puțin 15 miliarde de metri cubi suplimentari de GNL până la sfârșitul anului, în parteneriat cu alte națiuni.
Norvegia furnizează aproximativ o treime din necesarul de gaz al Germaniei, însă nu poate crește cantitatea de gaz pe care o oferă. Nici Olanda, care furnizează 10 la sută din gazul natural de care are nevoie Germania, nu-și poate crește exporturile.
Algeria, țară nord-africană, este al zecelea furnizor de gaz din lume. Majoritatea încărcăturilor de gaz lichefiat exportate de Algeria în 2021 au fost destinate pieței europene. Acest lucru face din această țară unul dintre cei mai importanți furnizori de GNL pentru Europa.
Nigeria exportă deja gaz lichefiat către Europa
Nigeria exportă deja gaz lichefiat către Europa pe cale maritimă. Cei mai mari clienți sunt Spania, Franța și Portugalia, care au terminale de descărcare a GNL. Peste 12 miliarde de metri cubi au fost importați din Nigeria în Europa, în 2019, potrivit Asociației Africane a Întreprinderilor Germane. În prezent, Germania dorește să construiască două terminale de GNL pentru a face posibile importurile directe. Însă ar putea să treacă ani de zile până când instalațiile vor fi gata.
Cele mai dependente țări de importurile rusești sunt Finlanda (94%), Letonia (93%), Estonia (79%), Bulgaria (77%), Slovacia (70% ). Pe de altă parte, sunt și Germania (49%), Franța (24%), Italia (46%). Conducta Trans-Adriatică a intrat în funcțiune anul trecut și încearcă să fie una dintre opțiunile de diversificare a portofoliului european. În prezent, are capacitatea de a transporta anual în Europa aproximativ 10 miliarde de metri cubi de gaz din zăcământul Shah Deniz din Azerbaidjan.
Aceasta reprezintă doar o mică parte din nevoia noastră, însă reprezintă o direcție pe care trebuie să o continuăm. Interconectorul Grecia-Bulgaria, ar însemna că 33% din cererea de gaz a Bulgariei ar fi acoperită cu gaze din Azerbaidjan. Alte proiecte planificate în prezent includ o conductă lungă de 1.900 km care leagă Israelul de Europa, care ar putea furniza încă 20 de miliarde de metri cubi pe an.
This browser does not support the video element.