Marele mister al cărții de bucate semnate de Sanda Marin. Legendele țesute pe marginea celui mai apreciat rețetar din istoria României

Sanda Marin este numele care apare pe cele mai cunoscute cărţi de bucate din România. Nu puțini au fost oamenii care au crezut că în spatele autoarei se ascunde o casnică fără şcoală, pasionată de gătit. Mai mult, în timpul regimului comunist circula zvonul că ar fi fost, de fapt, bărbat. În realitate, Sanda Marin n-a fost nici casnică fără şcoală şi nici bărbat. Numele său real era Cecilia Maria Simionescu, născută în decembrie 1900 într-o familie de intelectuali din Iaşi.

A primit o educație de excepție încă din primii ani ai copilăriei. Vorbea la perfecție germana, franceza și engleza, a studiat pianul la Paris și apoi în țară cu profesoara Florica Musicescu. Mediul în care s-a format a fost influențat de prietenii ilustrului său tată. Acesta era cărturarul Ion Simionescu, un cunoscut naturalist şi geograf, devenit profesor universitar la nici 30 de ani şi mai apoi preşedinte al Academiei Române.

Cine a fost, de fapt, Sanda Marin

A învăţat să gătească în casa părintească, acolo unde veneau adeseori nume cunoscute de oameni de știință, scriitori, muzicieni, cărturari, actori, pictori. Cecilia Maria Simionescu a dezvoltat o pasiune pentru gătit şi, cu toate că ar fi putut urma o carieră remarcabilă în muzică sau în litere, a ales să desluşească tainele bucătăriei şi să facă din asta o artă.

Și-a transformat căminul într-o casă primitoare în care cei ce veneau în vizită erau delectaţi exclusiv cu creaţii gastronomice proprii. La începutul anilor ‘30, nemulţumită de ceea ce exista pe piaţa din România în materie de cărţi de reţete culinare, tânăra pasionată de arta gătirii delicateselor s-a gândit să scrie ea însăşi o astfel de carte de reţete. Pentru că s-a temut că lucrarea sa va fi un eșec şi că va afecta cariera științifică a tatălui a ales să-și semneze lucrarea cu un pseudonim: Sanda Marin.

Prima ediţie, primul mare succes

Volumul de primă ediție a fost publicat în 1936 la Editura “Cartea Românească” din București, care era condusă chiar de către tatăl ei, în acel moment. Lucrarea avea 437 de pagini și conţinea aproape 10.000 de reţete din bucătăria românească sau inspirate de la alte popoare. S-a bucurat de o prefață scrisă chiar de Păstorel Teodoreanu, un împătimit gurmand și un excelent gastronom. El însuși a așternut pe hârtie numeroase și inspirate rețete de mâncăruri, devenind un arhicunoscut maestru.

În afara formulelor de preparare propriu-zise, cartea mai conţinea ample capitole destinate vitaminelor din alimente, meniuri pentru diferite perioade ale anului, reţetare pentru diabetici, informaţii despre valoarea calorică a alimentelor ș.a.m.d. Lucrarea a fost primul manual complet de gastronomie apărut pe piaţa din România şi a cunoscut un succes deosebit. Cartea avea să fie reeditată după Al Doilea Război Mondial, într-o ediţie prescurtată. De atunci, periodic, au apărut alte ediţii. Manualul de bucătărie al Sandei Marin a devenit faimos şi în afara hotarelor României, fiind tradus în limbile engleză şi germană.

Cenzura comunistă nu ierta nimic

Prima apariție, cea din în 1936, a fost reeditată şi pe timpul comuniştilor. În 1954, volumul Sandei Marin a fost retipărit şi scurtat, din 1.300 de reţete ramânând 850. Reţetele originale ale Sandei Marin nu au scăpat de stupida cenzura a comuniștilor. Unele reţete, considerate burgheze, au fost eliminate, iar altele au fost simplificate. Au fost schimbate şi numele unor preparate: Sosul Bechamel a devenit, astfel, Sos Alb, iar tortul Napoleon s-a trasnformat în tort Marmorat. Pentru a fi în ton cu regimul sărăcăcios de viaţă al poporul sub comunişti, până şi ”găina” a fost înlocuită în reţete cu ”jumătate de pui”.

Rețetele considerate inadecvate în raport cu realitățile socio-economice, precum salata de icre negre, galantina de curcan, mușchiul de vită Chateaubriand, supa Bouillabaisse (cu fructe de mare), consommé, sufleul surpriză, sosul olandez, preparatele sofisticate din vânat sau cozonacii moldovenești pentru care se foloseau 100 de ouă la 5 kilograme de făină au fost eliminate sau schimbate, astfel încât să fie în conformitate cu viața din România comunistă.

În plus, rețetele tradiționale legate de sărbătorile religioase au fost cenzurate, astfel încât vastele colecții de rețete de mâncăruri specifice pentru Crăciun sau Paște s-au transformat în “rețete pentru mese festive”, iar unele ingrediente care nu se mai găseau în magazine au fost înlocuite, de cele mai multe ori neinspirat, cu produse pe care gospodinele le puteau găsi în comerțul socialist.

O carte care a traversat timpurile

După 1989, au apărut încă opt ediții ale cărții Sandei Marin, cea tipărită în 2009, la Editura Humanitas, fiind una integrală, care conține, pe lângă rețete de aperitive, sosuri reci și calde, înghețate, sufleuri, torturi, prăjituri cu cremă, dulcețuri și șerbeturi, peltele și siropuri, și numeroase trucuri și sfaturi pentru prepararea conservelor sau a mezelurilor tradiționale, dar și sugestii de meniuri adaptate anotimpurilor și informații cu privire la conținutul de vitamine și valoarea calorică a principalelor alimente.

Cartea Sandei Marin a supravieţuit tuturor vicisitudinilor, iar numele autoarei a devenit cel mai cunoscut brand culinar din România. Cartea şi-a continuat cu succes publicarea. Cecilia s-a căsătorit cu Mihai Zapan, care a fost doctor în chimie și autor al unor lucrări importante de chimie organică, și, în perioada interbelică, a devenit cunoscută ca o gazdă excepțională, casa familiei devenind un loc de întâlnire pentru lumea bună, la petrecerile sale fiind servite cele mai rafinate preparate gastronomice din București.

Reacția presei

În februarie 1936, ziarul Lupta consemna: “Cartea doamnei Sanda Marin poate fi un auxiliar preţios în liniştea căsniciilor, căci înlătură nepriceperea femeii în pregătitul bucatelor atât de apreciate de soţii lor. Am găsit reţete atât de variate şi atât de numeroase, încât credem că nu s-a omis nimic din tot ce poate face deliciul unei mese bune.

Într-o ţară ca a noastră care produce tot ce poate fi utilizat de cea mai complicată bucătărie, cartea doamnei Sanda Marin înlesneşte folosinţa acestei îmbelşugate producţii. Rafinamentul unei bucătării este şi o expresie de civilizaţie. Evoluţia a cuprins şi gastronomia, de aceea o carte de bucate bine întocmită umple un gol”.

Sanda Marin a încetat din viață în 1961 și a fost înmormântată în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, dar celebra sa Carte de bucate a continuat să fie reeditată și se află, încă, în biblioteca multor gospodine din România.