Femeile din viața marelui Marin Preda. Le-a iubit nebunește, le-a adorat. Un soț și un amant sensibil, rafinat deși era dificil de înțeles

Marin Preda a fost unul dintre cei mai de seamă romancieri români din perioada postbelică. S-a născut la 5 august 1922, în Siliștea Gumești, Teleorman. Activ ca scriitor între 1942-1979. Era pentru cele trei soţii ale sale, de departe „cel mai iubit dintre pământeni“. Literatul a iubit cu întreaga-i ființă şi a suferit din amor. Despre el, cele pe care le-a dus la altar au spus că era, înainte de toate, un împătimit al scrisului şi apoi amant. Unul desăvârșit. Marin era „omul pe care o femeie visează să-l găsească“. Aurora Cornu a fost marea sa dragoste, Eta Vexler, soţia evreică din pricina căreia a suportat antipatia regimului, iar Elena i-a dăruit copii.

Cele trei neveste ale sale l-au considerat un soţ pe cât de adorat şi iubit, pe atât de greu de înţeles. Preocupat mai mult de carieră şi literatură, despre Preda se spune că n-a trăit iubiri adolescentine menite să-i înrâurească existenţa ori să îi influenţeze scrierile. A descoperit marea dragoste la 32 de ani când a cunoscut-o pe tânăra Aurora Cornu de numai 20.

Prima și cea mai mare iubire

Povestea de dragoste dintre frumoasa tânără şi romancier a început la malul mării. Se întâlniseră pentru prima oară la vila Uniunii Scriitorilor în 1952, însă totul s-a rezumat la un simplu dialog. Doi ani mai târziu se regăsesc în același loc. Întâmplător, ea ocupa camera care ar fi trebuit să îi revină filologului. Galant, Preda îi cedează încăperea dar, Aurora îşi ia bagajul şi pleacă, conform historia.ro

Pensionarii vor primi banii înaintea Paștelui. Poșta Română a început distribuirea în avans...

Nutriționistul Mihaela Bilic ne spune ce tip de lapte trebuie să cumpărăm din...

Din corespondenţa celor doi, făcută publică ulterior, reiese că Preda s-a îndrăgostit fulgerător privind-o pe Aurora cum îşi strânge bagajul. A doua zi, îi scrie prima scrisoare de dragoste:„Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“. Era începutul unei adânci poveşti de dragoste care avea să le influenţeze destinele ambilor amorezi.

„Mă simțeam regină”

A doua zi, Marin Preda i-a cerut mâna. Tânăra a luat propunerea drept o glumă. Aurora părăsește stațiunea şi îl lasă pe scriitor îndrăgostit nebunește şi plin de dor. Scrisorile adresate femeii arată că întâlnirea îl tulburase profund pe scriitor. S-au căsătorit trei ani mai târziu, în 1955. Discret, fără nuntă, la Sfatul Popular, cei doi încă îndrăgostiţi, au spus „DA” în faţa ofiţerului de Stare Civilă. Despre Marin Preda ca soţ, Aurora Cornu a povestit în interviurile date după moartea scriitorului:„Mă simţeam regină, nimic nu era prea bun pentru mine. Vântul care bătea trebuia să bată aşa, încât să nu mă supere… Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”.

Manuscrisul romanului „Moromeţii“, descoperit într-un sertar

Aurora Cornu a descoperit manuscrisul romanului „Moromeţii” într-un sertar şi l-a încurajat pe Preda să dea luminii tiparului capodopera. „La început erau nişte amintiri din copilărie pe care le răspândise în alte romane, în perioada în care am fost căsătoriţi a scris romanul, a creat personajele, a descris satul, istoria… Sunt foarte mândră că «Moromeţii» există graţie mie, eu am făcut un cadou românilor – «Moromeţii»“, declara într-un interviu Aurora Cornu. Despre ”Moromeţii” s-a afirmat că a fost singurul ”copil„ al celor doi.

Cine iubește și lasă. Depresia lui Preda

Aurora Cornu l-a părăsit pe Marin Preda după doar doi ani, în 1957. Voia să vadă lumea, să cunoască, să se dezvolte ca artist. A înțeles că nu putea face asta în umbra lui Preda. Au trăit ultimele săptămâni de iubire, conştienţi de inevitabila ruptură, la Sinaia. Au suferit, au plâns şi s-au despărţit. „Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci… Cheile sunt colo, banii dincolo“, i-a scris Aurora lui Preda în biletul de adio. Preda a rămas în urmă, bolnav de dragoste. S-a internat în spital, suferind o depresie.

Și Aurora a suferit. Avea să declare, mulţi ani mai târziu, că a luat cu ea scrisorile de dragoste prin toată lumea, că l-a visat şi l-a dorit în toţi anii care au urmat. S-au revăzut la câţiva ani după divorţ. „De fapt, tu de ce m-ai lăsat pe mine?”, ar fi întrebat-o scriitorul pe poetă. Iar Aurora i-ar fi răspuns:„Nu ştiu, Marine…”. Aurora Cornu a păstrat corespondența şi a acceptat să o publice, în 2001, într-un volum intitulat „Convorbirile dintre Aurora Cornu şi Eugen Simion despre Marin Preda”.

A doua căsnicie și luat în vizor de Securitate

Cu un an înainte de pronunţarea divorţului de Aurora, aflat în plină criză afectivă, Preda o întâlneşte pe Eta Vexler, critic literar, cu origini evreieşti cu care se căsătoreşte în grabă. „Ne-am îndrăgostit repede, în câteva săptămâni, aveam nevoie unul de celalalt“, nota Preda în jurnal. Întâlnirea are loc la Sinaia, locul în care Preda trăise despărţirea de Aurora. Noua iubire îi trezeşte inspiraţia scriitorului şi începe romanul „Risipitorii”. Despre căsnicia cu evreica Eta Vexer se spune că i-a atras antipatia regimului comunist şi că acesta ar fi fost unul dintre motivele pentru care Preda a ajuns în vizorul Securităţii.

S-a considerat că, în urma căsătoriei cu o evreică, Preda ar fi intrat sub influenţa cercurilor naţionaliste evreieşti. Mariajul celor doi a durat numai opt ani. Se despart în 1966, iar Eta emigrează.

Elena, mama copiilor lui Marin

La doi ani de la despărţirea de Eta, Preda o cunoaşte pe Elena Mitev. Din nou, oficializarea relaţiei se încheie rapid, în acelaşi an în care o cunoaşte, 1968. Doi ani mai târziu, se naște primul copil al scriitorului, Nicolae. Elena i-a dăruit şi cel de-al doilea fiu lui Marin Preda, pe Alexandru. Să fie soţia unui geniu precum Preda, un scriitor captivat de munca sa şi dedicat complet actului creaţiei, nu a fost pentru cea de-a treia soţie o sarcină uşoară, după cum ea însăşi avea să recunoască.

Alexandru Preda, fiul lui Marin Preda, invitat la podcastul „Altceva” cu Adrian Artene

Alături de Elena Preda, scriitorul creează capodopera „Cel mai iubit dintre pământeni”. Şi tot alături de Elena petrece ultimele zile din viaţă, înainte ca destinul său să se curme brusc, într-o noapte ploioasă de mai, în 1980.

După spusele celor care i-au fost soţii şi l-au iubit, Marin Preda era bărbatul pe care orice femeie visează să îl găsească. „Se poate spune ca n-a avut noroc la femei, dintr-un motiv sau altul. Marin era totuşi omul pe care o femeie visează să îl găsească. Era de o inteligenţa fizică pe care foarte puţini bărbaţi o au, era de o inteligenţa sufletească pe care foarte puţini bărbaţi o au. Era un amant perfect, era un soţ excesiv de delicat, însă eu le inţeleg şi pe cele mai rele dintre femeile lui. Era o presiune enormă să stai în preajma lui Marin Preda”, spunea Aurora Cornu, în cartea „Scrisori către Aurora”.

În acelaşi timp, toate cele care l-au iubit, au recunoscut că pentru scriitor, actul creaţiei s-a clasat mai presus decât actul iubirii „Marin – întâi scriitor şi pe urmă amant. Cine nu înţelegea acest lucru era pierdut”, mai spunea Aurora. Portretul lui Preda ca soţ şi iubit a fost completat de Elena, în interviurile date după moartea acestuia:„Pentru el, nu existau decât familia lui, copiii si scrisul. În primul rând, scrisul. În lumea lui era foarte greu de pătruns”.

Aurora Cornu recunoaştea în cartea „Scrisori pentru Aurora” că literatura a fost singura iubită care nu l-a trădat niciodată pe scriitor:„Literatura! Singura soţie şi iubită a lui Marin, care nu l-a trădat niciodată, nedezminţită, fidelă şi după moarte, veşnic răsplătitoare”.