Nimic nu le poate stinge durerea! Ce se intampla cu parintii lui Marian Cozma la 5 ani de cand handalistul a fost injunghiat!

Acum exact cinci ani si cinci luni, handbalistul roman Marian Cozma era inmormantat, in prezenta a peste 1000 de persoane, intr-un cimitir din cartierul bucurestean Tei.

Sportivul fusese injunghiat, in noaptea de 7 spre 8 februarie, intr-un club din orasul maghiar Veszprem. Autorii crimei, trei tineri maghiari de etnie rroma, au fost identificati si, dupa un proces care dureaza de foarte mai mult timp, au fost condamnati, in total, la 18 ani de inchisoare.

In urma lui Marian au ramas lacrimile parintilor, o mama care, la un moment dat, a ajuns sa fumeze chiar si cinci pachete de tigari pe zi si aproape ca si-a pierdut auzul si un tata, cel care i-a calauzit drumul in handbal fiului lui, care la randul lui s-a imbolnavit si si-a gasit cu greu puterea de a continua.

La cateva sute de metri de locul in care este inmormantat Marian, Petre Cozma isi gaseste linistea intr-o sala de sport. Sala poarta numele baiatului lui si se afla situata in curtea scolii 30, acolo unde au studiat atat tatal, cat si regretatul sau fiu.

“Aici am crescut. Aici a crescut si baiatul meu. Ma leaga foarte multe de acest loc si ma bucur ca pot sa fac asta”, spune Petre Cozma in timp ce ne conduce spre biroul sau. “Sunt cu nepotul meu Vali. Eu cu el pregatim 90 de copii. Fete, baieti, de toate varstele. Au inceput sa apara si rezultatele, am semnat un parteneriat cu cei de la Dinamo. Uite, luni plecam in cantonament, la munte”. Scoala de handbal poarta numele lui Marian Cozma si a fost inaugurata in 2009.

In biroul lui Petre Cozma incep sa intre copiii. Se apropie ora antrenamentului si usa se deschide din ce in ce mai des. Toati bat palma cu Petre Cozma, iar apoi spun ce problema au. “Am adus adeverinta domnule profesor”, i se adreseaza o fetita subtire care tine privirea lipita de parchet. Este derutata de aparatul de fotografiat . “ Nu e buna, nu pot sa o primesc din cauza ca nu e scrisa cu litere mari. Trebuie sa aduci alta”, este sicanata fetita de catre antrenorul ei. E doar o gluma, dar copilul a fost deja prins in capcana. Cand realizeza farsa o rupe la fuga, strengareste, spre terenul de joc.

Petre Cozma este mandru de munca sa si isi prezinta cu mandrie infrastructura: “Uite ce am pentru copiii mei! Randuri de echipament, minge de handbal, de rugby, tot”. Pe perete sunt lipite mai multe diplome, pe un dulap, langa poza lui Marian, stau si cateva cupe. Usa se deshide din nou si intra un pusti. E la fel de timid precum fetita cu adeverinta. “Alt nepot al meu. Uite nepoate, ei sunt prietenii unchiului”, face prezentarile Petre Cozma si, apoi, ne invita in sala: “Hai! S-a facut ora”

Pustii se aliniaza militareste pentru a-l asculta pe profesor. “Toata lumea a adus adeverintele medicale?” Din rand iese o fetita un pic stinghera.”Ordonati domnisoara!” Vocea groasa a omului cat un munte o intimideza si mai tare. “Eu nu am adus. O sa aduc luni”. Randul se sparge, copiii se invart robotic pe parchet. Incepe incalzirea.
Urmeaza interviul, iar In fata microfonului, Petre Cozma isi cauta cu greu cuvintele. Sub fotografia fiului sau fruntea lui se umple de sudoare. Se insenineaza cand trebuie sa vorbeasca despre copiii pe care-i antreneaza. “Prima data, in momentul in care intru in sala asta care-i poarta numele fiului meu, este rupere de inima, dar dupa, cand vezi ce e aici, e o placere, o minunatie. Ei sunt averea noastra. Acesti copii sunt totul pentru mine, sunt sprijinul meu, toiagul meu. Familia mea si acesti copii sunt ca o alinare pentru sufletul meu”.

“Cei mari l-au uitat pe Marian”

Dupa moartea lui Marian, Petre Cozma s-a imbolnavit. Sufera de diabet si are probleme cu inima. Accepata sa vorbeasca si despre acest lucru si ia boala in ras. “Am probleme foarte grave. Am luat un diabet pe stres, merg greu. Sunt si probleme cu inima. Sunt ale mele si nu dau la nimeni nimic. Si sotia e bolnava, la un moment dat, dupa moartea lui Maria, nevasta-mea fuma si cate cinci pachete de tigari pe zi”. Nu asta il doare cel mai rau pe Petre Cozma ci faptul ca, la cinci ani de la disparitia fiului sau, unii dintre romani, “cei mari”, l-au uitat pe handbalist. “Sa nu fiu gresit inteles, dar in Ungaria si cei mari se gandesc la baiat. Acolo, Marian a fost extrem de iubit. In Romania, dupa cinci ani si cinci luni, lumea isi da coate sau se uita la mine cu lacrimi in ochi. Pacat ca la noi in tara cei mari nu se mai gandesc un pic la copilul meu”.

CITESTE SI:

Tragedie in familia sportivului Marian Cozma! Ce se intampla in aceste momente cu tatal sportivului injunghiat mortal in Ungaria!

Criminalul lui Marian Cozma a spus ca nu are remuscari: „M-a enervat stilul de dans al lui Cozma!”

Petre Cozma calca apasat spre iesirea din sala. Dupa moartea lui Marian anii au trecut greu. Sotia si-a gasit rutina in drumurile la cimitir, el vine la sala care poarta numele fiului sau si se sprijina intr-un “toiag”. Un toiag sustinul de 90 de copii.