Ce se întâmplă cu războinicii și faimoșii de la Survivor România, după ce sunt eliminaţi de la Pro TV? Unde sunt duşi, ce mănâncă
Nu prea mai sunt secrete în privința condițiilor de trai de la Survivor România, însă au rămas mici detalii despre care telespectatorii nu știu, detalii ce nu au fost dezvăluite niciodată la TV. Ce se întâmplă, de fapt, cu războinicii și faimoșii după ce sunt eliminați de la Pro TV, unde sunt duși și ce mănâncă. Detalii uimitoare!
În urmă cu 3 săptămâni, pe 28 martie 2023, Ada Dumitru a părăsit Survivor România din cauza unor probleme medicale. Fiica vitregă a lui Bebe Cotimanis a revenit la civilizație și a reluat viața pe care o avea înainte de a ajunge în sălbăticia din Republica Dominicană.
Unde ajung războinicii și faimoșii după ce părăsesc Survivor România
Cu această ocazie, actrița a decis să țină un jurnal despre experiența ce i-a marcat viața. Imediat după ce a ieșit din competiție, fosta faimoasă a început să-și scrie pe Facebook cele mai importante gânduri, trăiri și sentimente din timpul celor 3 luni petrecute în junglă, dar și modul în care s-a readaptat la viața de zi cu zi.
Vezi și: SCANDAL MONSTRU LA SURVIVOR ROMÂNIA, DUPĂ ELIMINAREA LUI ALIN CHIRILĂ DE LA PRO TV: „LE PUPI ÎN…”
Actrița a povestit ce se întâmplă cu războinicii și faimoșii după ce pleacă din tabără. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să mănânce, obicei normal pentru majoritatea oamenilor, însă, destul de rar pentru concurenții de la Survivor.
”Este ca o ușurare imensă că ești, în sfârșit, un om liber, dar și o tristețe că lași totuși în urmă o întreagă lume care a fost realitatea ta pentru 3 luni. Și lași în urmă o realitate peste care nu vei mai da niciodată, cât vei trăi. Primul și primul lucru pe care l-am făcut a fost să mănânc. Îmi amintesc că după ce am ieșit din consiliu m-au dus într-un cort unde mi s-au oferit două porții de cartofi prăjiți, trei bucăți de carne, ketchup și Cola.
Niciodată niște cartofi prăjiți nu au fost atât de buni. Mâncam cu mâinile. Nu-mi venea să cred că pot să mănânc orice vedeam în fața ochilor, că aveam voie. Apoi m-au dus la un hotel și am rămas în cameră singură.
Momentul ăla e inexplicabil. Eram îmbrăcată cu hainele din concurs și aveam ghiozdanul în spate cu toate catrafusele. Eram eu din concurs, dar într-o cameră de hotel. Între patru pereți. În liniște totală, fără sunete de valuri, animale, insecte, păsări. Fără să fiu cu toți colegii mei în baracă îngrămădiți pe jos. Aveam totuși un sentiment de «acum te poți relaxa, Ada, după 3 luni»”, a scris Ada Dumitru în mediul online.
Ada Dumitru: ”Eram neagră și sălbatică”
Ada a continuat seria dezvăluirilor și a povestit că nu-și imagina vreodată că readaptarea la confort poate să fie atât de grea. Momentul în care s-a privit în oglindă, din cap până-n picioare, a fost momentul în care a realizat că are o privire de om sălbatic.
”Era confort, dar eu nu eram pregătită de confortul ăla deloc. Mi-am scos hainele alea îmbâcsite și nespălate de o mie de ani, le-am pus într-un colț al camerei. Eram goală și mă uitam în oglindă lung la mine, nu mă mai văzusem decât în capacul oalei de gătit, unde oricum îmi vedeam doar capul și mă uitam oricum rar. M-am uitat multe minute. Eram neagră și sălbatică. Aveam privire de om sălbatic. Mi-am făcut primul meu duș.
Singurul duș pe care nu o să-l uit niciodată. Apoi m-am întins în pat. Niciodată în viața mea nu am simțit atât de plăcut să mă întind într-un pat. Se simțea pufos. Am luat telecomanda. Aprind televizorul. Erau multe imagini, prea multe. Ceva CNN, ceva știri, oameni mulți vorbeau, dar vorbeau atât de repede și superficial, aveau tonalități ciudate, parcă era un cântec, nu niste oameni care vorbesc. Lumina aia a televizorului se simțea bizar și ea. Încercam să înțeleg despre ce vorbesc, să prind și eu noutăți cu ce se mai întâmplă prin lume, dar mă concentram foarte greu, era mult zgomot. Închid televizorul”, a continuat fosta faimoasa.
Pe cât de mult a tânjit după confortul unui pat, pe atât de mult a fost enervată de ceea ce înainte era o normalitate. Nimic nu mai era la fel, obiceiurile aveau să fie altele, modul de supraviețuire părea că a luat locul confortului de altă dată, fapt ce avea să-i provoace disconfort.
”Decid să încerc să adorm. Nu puteam. Mă gândeam întruna, nu puteam să realizez unde sunt, părea că trăiesc undeva suspendat în timp și spațiu. Iar patul, pe cât de frumos se simțea, pe atât de tare mă enerva. Gândesc că e de la perne și arunc pernele pe jos. Oricum gâtul meu părea deranjat de pernă.
Dar și salteaua mă enerva. Mă uit pe pereți, la propriu, undeva la 1h, timp în care reiau în mintea mea consiliul. Într-un final iau pătura și o pun pe jos. Nu puteam să dorm în pat, cel puțin nu în noaptea aia. Nu pot să adorm nici pe jos. Producția îmi lăsase și un bax de Oreo, dar nu mă atinsesem de el, pentru că Remus a încercat timp de 3 luni să îmi explice cât de rău este să dau iama în dulciuri după atâta pauză.
Merg direct în bucătărie și decid să mănânc un singur biscuite. În timp ce mestec simt cum papilele mele gustative o iau razna. Cel mai bun biscuite pe care l-am mâncat în viața mea. Simt cum mi se dilată pupilele. Simt o fericire inexplicabilă. Simt că merit acest oreo. Blur, satisfacție, mângâiere, traumă, extaz, zahăr. Zahăr.
Nu știu cum și când, dar realizez că am mâncat tot baxul de oreo, 12 pachete a câte 4 biscuiți. Prind toată energia din lume, fac 13-14 prin cameră. Regret fapta săvărșită pe loc, dar nu știu dacă uman puteam să opresc asta, n-aveam cum. Stau cu ochii pe pereți până la 5 dimineața, când adorm, într-un final. Mă trezesc în schimb la răsărit, precum îmi era obișnuința”, a povestit Ada Dumitru.