Dr. Mihaela Bilic explică „foamea ca drog”: cum ne păcălește creierul și cum o putem educa

Foamea nu este întotdeauna un semnal real al organismului, ci poate deveni un impuls mental comparabil cu o dependență. Specialiștii spun că pofta constantă de mâncare are legătură cu mecanismele de recompensă ale creierului și cu obiceiurile alimentare formate în timp. Medicul nutriționist Mihaela Bilic atrage atenția că soluția nu vine din trucuri rapide, ci din disciplină, perseverență și exercițiu.

În societatea modernă, mâncarea nu mai este doar o necesitate biologică, ci și o formă de recompensă emoțională. Consumul alimentelor, în special al celor bogate în zahăr și grăsimi, activează sistemul de recompensă al creierului, declanșând eliberarea dopaminei, neurotransmițătorul responsabil pentru senzația de plăcere. În timp, creierul ajunge să asocieze mâncatul cu relaxarea, confortul sau alinarea stresului.

Dr. Mihaela Bilic: foamea se educă, nu se elimină

Așa apare ceea ce specialiștii numesc „foamea ca drog”. Uneori, nu corpul cere hrană, ci mintea caută senzația plăcută asociată alimentației. Zahărul și produsele ultra-procesate accentuează acest fenomen, deoarece provoacă fluctuații rapide ale glicemiei, urmate de episoade repetate de poftă alimentară.

Nutriționistul Mihaela Bilic subliniază că lupta cu foamea constantă nu se câștigă prin soluții miraculoase, ci prin disciplină și antrenament.

„Din păcate, nu e vorba de niște trucurii, ci de o disciplină și aș spune, reguli foarte clare. Trebuie să fii fair cu tine și să practici, adică să-ți impui un anumit program alimentar, chiar dacă la început ai poftă, îți este foame, foamea e ca un mușchi, se educă și atunci crești toleranța, rezistența la foame, propunându-ți, iată, să faci pauze de 5-6 ore între mese. În momentul în care ai reușit lucrul ăsta, după aceea, eu știu, mai tai o masă și vezi că, făcând acest antrenament, reușești, în final, să-ți fie foame doar atunci când trebuie. Dar este o chestiune de perseverență, de voință și de exercițiu. În niciun caz nu vine de la sine și nu apare de azi pe mâine. Ca să schimbăm un obicei, psihologii ne spun că ne trebuie 100 de zile. Deci nu se întâmplă peste noapte, iar noi, după a treia zi, am și renunțat.”

Foamea fiziologică apare treptat și este însoțită de senzații clare, precum lipsa energiei sau golul în stomac. În schimb, foamea emoțională apare brusc și este orientată spre alimente specifice, în special dulciuri sau gustări procesate. De cele mai multe ori, ea este declanșată de stres, plictiseală sau oboseală.

Specialiștii recomandă un exercițiu simplu: înainte de a mânca, este util să ne întrebăm dacă organismul are nevoie reală de hrană sau dacă, în realitate, căutăm o stare de confort emoțional.

De ce pauzele dintre mese antrenează controlul foamei

Una dintre metodele eficiente pentru recalibrarea relației cu mâncarea este stabilirea unui program alimentar clar. Creierul funcționează optim atunci când există rutină, iar mesele regulate contribuie la stabilizarea hormonilor care controlează foamea.

Perioadele de pauză între mese cresc toleranța organismului la senzația de foame și reduc mâncatul compulsiv. În timp, creierul învață să reacționeze doar la semnalele reale ale organismului.

Produsele ultra-procesate sunt concepute pentru a stimula excesiv papilele gustative. Combinațiile de zahăr, grăsimi și sare determină o reacție puternică a creierului, asemănătoare mecanismelor dependenței. Reducerea acestor alimente scade, treptat, intensitatea poftelor și readuce echilibrul alimentar.

Legătura dintre stres, somn și foamea excesivă

Stresul influențează direct comportamentul alimentar prin hormonul cortizol, care stimulează apetitul pentru alimente bogate în calorii. În paralel, lipsa somnului crește hormonul foamei și reduce capacitatea creierului de a controla impulsurile.

Activitatea fizică moderată, odihna suficientă și tehnicile de relaxare pot reduce semnificativ episoadele de mâncat compulsiv.

Mâncatul conștient – un exercițiu pentru creier

Specialiștii recomandă mâncatul fără distrageri, cu atenție asupra gustului și senzației de sațietate. Mestecatul lent și observarea senzațiilor alimentare ajută creierul să recunoască momentul în care organismul este sătul.

Foamea mentală nu dispare complet, dar poate fi controlată. Reeducarea obiceiurilor alimentare presupune consecvență, iar schimbarea reală apare în timp. Potrivit specialiștilor, creierul are nevoie de aproximativ trei luni pentru a transforma un comportament nou într-un reflex stabil.

În cele din urmă, relația echilibrată cu mâncarea nu înseamnă restricții severe, ci învățarea modului în care organismul transmite semnalele reale de foame. Disciplina alimentară devine astfel nu o pedeapsă, ci o formă de libertate.

CITEȘTE ȘI: „3 din 5 persoane fac Alzheimer”. Profesorul Vlad Ciurea vorbește despre stilul de viață care influențează boala

Dr. Mihail Pautov dezvăluie: „100 de grame de pui NU înseamnă 100 de grame de proteină” – greșeala pe care o fac toți românii