Irina Nistor, vocea care a dublat cinci mii de filme, este singura: „Nu mai sunt indragostita. Mi-a trecut! Sunt deschisa pentru alte variante, foarte deschisa”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Reporter: De unde atractia pentru studiul limbilor straine?Irina Nistor: Mama a facut Scoala catolica, la maici, in spate la Cinema Patria, pe Pitar MoS, exact in cladirea de mai tarziu a FacultaTii de Engleza. Acolo a facut Scoala primara Si a invaTat Si germana. Era o Scoala foarte severa Si destul de scumpa.Eu am studiat franceza principal Si engleza secundar, pe aceste limbi le Stiu foarte bine. Franceza este mai rafinata Si pe un sfert sunt franTuzoaica.

Rep.: Cum adica?

I.N.: Sa-Ti povestesc: o prietena m-a sunat de Craciun sa-mi spuna ca tocmai citea memoriile Elisei Bratianu, care scrie cum mergea pe Calea Victoriei, vizavi de Biserica CreTulescu, la magazinul Joben, unde erau cele mai fine sapunuri, manuSi Si palarii. Palaria se chema „haut-de-forme”, dar romanii nu pot pronunTa numele Si i-au zis „joben”, dupa numele negustorului francez care le vandea. Magazinul era al familiei din care se tragea mama. Venisera din FranTa Si se stabilisera aici cu familiile, cu niSte veri de-ai strabunicului meu. Strabunicul meu facuse agronomia la Paris Si venise, nu Stim de ce, in Dobrogea. A cunoscut-o pe strabunica mea, au avut cinci copii.

Rep.: I-a urmat cineva profesia?

I.N.: Nimeni nu i-a urmat pasiunea pentru agronomie. Dupa cum Stii, la un an, copiilor li se da sa aleaga niSte obiecte. Eu mi-am ales bani, cartea de joc Si paharul de vin. Ai mei, saracii, mi-au povestit ca incercau sa ma seduca cu altceva, imi impingeau un ruj, un pix, o aTa, orice. In concluzie, recunosc ca, de baut, nu beau, beau doar la limita, dar imi place sa dau petreceri, in gradina, daca se poate, daca stau bine cu finanTele. Banul?! Bunica-mea spunea ca, pe vremea cand eram copil, ma jucam cu noroi ore intregi, il strangeam in pumn Si admiram cum iese printre degete. Si ea spunea ca o sa caStig bani, dar „aSa cum ii caStiga, aSa ii pierde”.

Rep.: Si cartea de joc?

I.N.: Avand in vedere trecutul strabunicului meu, nu joc. La 7 ani am invaTat sa joc poker doar uitandu-ma la ai mei. I-am ingrozit, au zis „Doamne, nenorocire!”. Asta, fiindca strabunicul meu juca carTi Si intr-o seara a pierdut tot, in condiTiile in care ii traiau patru copii in momentul ala. A pierdut tot, tot, tot. A mai trait o saptamana Si s-a prapadit in urma unui accident cerebral. Deci nu a moStenit nimeni pasiunea pentru agronomie, dar aia pentru carTi… Prin urmare, nu joc carTi decat strict in vacanTa. Evit sa pokeresc, pentru ca imi dau seama ca nu m-aS opri. Si acum, in vacanTa, am jucat un rummy. Cat timp am caStigat, a fost foarte bine, dar cand am inceput sa pierd, in prima faza am zis ca las’ ca-i bine ca pierd, ca nu triSeaza nimeni, apoi m-am enervat Si am zis: mai joc jocul asta Si ma retrag.

Rep.: De ce nu mai predaTi la Conservator?

I.N.: Am predat engleza Sase ani Si mi-a placut la nebunie. Dar era total neproductiv, ca tot ce luam dam pe taxiuri, dar ca idee a fost minunat. Nu am continuat pentru ca, din punct de vedere financiar, nu funcTiona deloc Si nu am barbat miliardar. Il cautam sa-l facem milionar, dar nu l-am gasit inca.

Rep.: Pai, nu spuneaTi ca sunteTi indragostita?

I.N.: Eeeeee… Am deschis cutia Pandorei. Nu, nu mai sunt. Cred ca mi-a trecut. Mi-a trecut! Sunt deschisa pentru alte variante, foarte deschisa.

Rep.: Dupa operaTia de micSorare a stomacului aTi spus ca nu mai aveTi instinct de conservare. Ce inseamna asta?

I.N.: De cand a murit mama, in urma cu cinci ani Si jumatate, nu mai am acest instinct de conservare. Mi-e indiferent Si daca mor maine. Mi se pare absolut fireasca starea asta. Adica, in momentul in care Ti-e la fel de bine Si pe lumea asta, Si pe lumea ailalta, cred ca poTi sa te declari fericit. N-am nicio treaba, pentru ca sunt convinsa ca acolo e ea, ca ma aSteapta Si ca e foarte bine.

Rep.: Cum va simTiTi dupa atatea luni de la operaTie?

I.N.: A, foarte bine. Am avut inainte de operaTie o neliniSte ca s-ar putea sa-mi mai treaca din energie, ceea ce m-a cam speriat, pentru ca lucrez cam 2-3 nopTi pe saptamana, cel puTin. Si, dupa cum vezi, casa este mare, trebuie intreTinuta, nu exista un caStig sigur Si, atunci, orice vine de lucru trebuie sa iau. Dar pot sa lucrez noaptea, asta e foarte important, ca ma simt foarte bine.

Rep.: La ce greutate aTi ajuns acum?

I.N.: Un an de la operaTie a fost in octombrie Si greutatea oarecum s-a oprit la aceste 77 de kilograme. Pe mine nu ma mulTumeSte. AS fi vrut sa ajung la cincizeci Si ceva. Am avut diverse discuTii cu doctorii. E ceva foarte bizar, pentru ca, de exemplu, daca nu mananci deloc, nu slabeSti, trebuie sa mananci ca sa slabeSti. Organismul e ciudat! Imi faceam analizele Si toate erau bune, nu ieSea nimic. Ziceau ca e vorba despre o moStenire genetica. Cu atat mai frustrant. Am doi bunici chimiSti, ceream explicaTii concrete, dar nimeni n-a Stiut sa-mi spuna. InTeleg asta, pentru ca am fost foarte bolnava in copilarie. La 13 zile m-au botezat, ma nascusem cu peste trei kilograme, am ajuns la un kil Si ceva, dar, deSi aveam febra mare la botez, imediat dupa mi s-a facut foame, mi-era foame inclusiv in momentele in care toata lumea ii zicea mamei „ai 26 de ani, lasa ca faci altul”. Doctorii romani nu au reuSit sa ma salveze, unul singur, evreu, a vrut sa se ocupe de mine. Mama nu i-a iertat niciodata pentru asta.

Rep.: Si ce s-a intamplat apoi?

I.N.: Nu am mai avut apoi probleme speciale, dar am ramas cu aceasta foame. M-a intrebat deunazi cineva daca dispare foamea. Foamea nu dispare. Doar cantitativ, fiind mult mai puTin spaTiu, mananci mai puTin. Stomacul se va obiSnui cu puTin Si des. Din copilarie imi zicea bunica: „Ochii mai mari ca burta, ochii mai mari ca burta!”. Acuma, chiar ca ochii mai mari ca burta. Dintr-o porTie de la restaurant nu poTi sa mananci nici jumatate.

Rep.: Au fost urmari?

I.N.: E adevarat ca mai este o chestie, pe care doctorii nu Ti-o spun la operaTie, eu am aflat-o de la altcineva, Si anume ca la un moment dat iTi cade parul. Si atunci lumea se sperie, ca vede ca te tunzi, dar iSi revine. La festivalul de la Berlin am fost nevoita sa-mi iau o caciula din cauza asta. A durat aproape trei luni, m-am tuns, mi-am dat cu tot felul de creme Si mi-am revenit. E vorba de vitaminizare… M-a deranjat ca nu mi-au spus. Oricum aS fi facut-o, dar se pare ca medicii nu Stiu psihologia omului cu probleme de kilograme.

5 secrete

1. Memorabil”Casa in care traiesc a fost ridicata de tata in ‘39, odata cu