Lacrimi și durere pentru Mihaela Tudor, profesoara moartă din Bârlad! Elevii nu o pot conduce pe ultimul drum: „Să ne iertați că nu vă putem fi alături”

Moartea profesoarei pensionare Mihaela Tudor din Bârlad a șocat pe toată lumea. Elevii o îndrăgeau extrem de mult și i-a cuprins tristețea atunci când au realizat că nu o pot conduce pe aceasta pe ultimul drum, din cauza situației de urgență din România. 

Mihaela Tudor, profesoara din Bârlad care s-a stins din viață la 78 de ani a fost extrem de iubită de toate generațiile de elevi pe care le-a format pe băncile școlii. Din cauza pandemiei de coronavirus și a situației de urgență din România care va ține până pe 14 mai, cei care i-au fost elevi nu pot nici măcar să-i aducă o floare și o lumânare și să o conducă pe ultimul drum.

Profesoara Mihaela Tudor nu a fost căsătorită niciodată și nici nu a avut copii, însă sutele de elevi care i-au trecut prin mână au împlinit-o de fiecare dată, scrie vremeanoua.ro.

Chiar dacă nu-i pot fi alături fostei profesoare pe ultimul drum, elevii au strâns bani pentru a cumpăra flori și pentru a i le trimite acesteia, ca un ultim omagiu.

„Doamna mea dirigintã, profesoarã de limba si literatura românã, Mihaela Tudor a plecat dintre noi!! Spiritul ei blând si drept a ales în dupã-amiaza de 4 aprilie sã treacã spre hotarul luminii si al linistii. Pentru totdeauna! Discret, în tãcere, în solitudine. Asa cum si-a trãit si viata. O viatã deloc lungã (nici 78 de ani), dar plinã de mici si multe, multe, multe bucurii pe care doamna dirigintã avea harul sã le descopere în orice. Într-o carte, o bijuterie, într-o fustã de mãtase, într-o >, într-o reuniune a Academiei Bârlãdene, într-un pahar de suc, sau într-o prãjiturã.

Mihai Voropchievici ne spune care sunt cele 2 zodii binecuvântate de Univers în...

Cât plătești pe o porție de fasole, pastramă sau pomana porcului la Târgul...

Dincolo de darul cu care a hãrãzit-o Dumnezeu, acela de dascãl, am admirat la doamna mea aceasta putere, tot mai rarã în ultimii ani, de a gãsi bucuria în lucruri mãrunte, de a se concentra pe ea si de a-si umple inima. >. Bucuria si lumina sã vã cãlãuzeascã si acolo, sus, doamnã dirigintã!”, a scris, cu lacrimi în ochi, o fostã elevã, Simona Vasile.