Legenda sarbatorii pascale de dinainte de Hristos

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

– Denumirea romaneasca a sarbatorii isi are originea in limba ebraica: „pesah” insemnand azima (turta), denumire ce s-a transformat in „pasca”. – Anglo-saxonii numesc Pastele „Easter” si istoria lor explica foarte bine faptul ca aceasta sarbatoare este de origine precrestina: sarbatoarea care celebra zeita renasterii naturii si a muncilor de primavara – Eastre. In conditiile existentei acestei sarbatori pagane, a fost relativ usor pentru misionarii veniti sa crestineze populatiile anglo-saxone sa induca in constiinta viitorilor crestini faptul ca renasterea naturii poate coincide cu Invierea lui Iisus Hristos. Numele zeitei Eastre a devenit, de-a lungul secolelor de dupa crestinare, Easter

De la zeita Eastre au ramas pana in zilele noastre simbolurile acestei sarbatori: Iepurasul, care era considerat simbolul pamantului si, implicit, al zeitei Eastre. Emigrantii germani au adus acest simbol in America, dar el nu a fost adoptat de catre americani decat dupa incheierea Razboiului Civil; Oul de Paste este, de asemenea, un simbol precrestin al renasterii naturii: in festivalurile inchinate zeitei Eastre, oamenii schimbau intre ei cosulete cu oua fierte si colorate in infuzii de flori si frunze (aducatoare de noroc). In timpul acestor schimburi, ei isi urau sanatate si recolte bogate in noul an (pentru ca, in vechime, echinoctiul de primavara era considerat Anul Nou).

Semnificatiile ancestrale ale sarbatorii au fost uitate sau deformate, cu consecinte negative pentru sufletele noastre. Faptul ca in aceste zile alegem abundenta mesei in defavoarea credintei si a purificarii sufletului nu ne este de niciun folos. Faptul ca indemnam copiii sa se bucure mai mult daca oul de Paste e urias, strident colorat si facut din ciocolata este lipsit de insasi semnificatia sarbatorii si are legatura cu abundenta, egoismul si toate celelalte „nevoi” ale societatii in care traim. O poveste spusa de bunici nepoteilor, in care acestia ar afla semnificatia evenimentului, ar fi o proba de adevarata credinta. Un cosulet cu „de-ale Pastelui” daruit unui om defavorizat de „vremuri” ar fi un simbol al adevaratei credinte. O lumanare aprinsa la capataiul rudelor si prietenilor trecuti in lumea umbrelor ar simboliza tot adevarata credinta. Un gand bun, de adanca multumire adus Dumnezeului Atotputernic pentru viata noastra, cu bune si rele (caci toate au rostul lor!), ar fi adevarata credinta si speranta.