Suferinţa Nicoletei Voica: „Eu şi mama muream cu încetinitorul când fratele meu se chinuia. Am vrut să termin cu viaţa!”

„Într-un fel, se spune că e mai bine să vorbeşti, ca să te eliberezi, însă deşi au trecut atâţia ani, nu pot să vorbesc despre asta. Dar eu cred că am trăit cea mai tristă poveste. Mi-au plecat atâţia oameni dragi, că mă mir că mai am suflet. Cel mai mult am suferit când a murit Silviu, fratele meu, la 19 ani. Mama mea avea şi ea cancer, dar am aflat apoi, după moartea lui. Tot timpul stătea aşa, cu mâinile la cap şi nu mai putea. O întrebam ce are şi îmi spunea că nu mai suportă să audă cum face pământul pe sicriul lui Silviu. Medicii spuneau că poate trăi”, a povestit Nicoleta Voica, la Kanal D.

De boala fratelui ei a aflat accidental. Silviu făcuse entorsă în timp ce alerga, iar un control de rutină s-a transformat într-un adevărat coşmar. La acea vremea, Nicoleta Voica se întorcea din turneu. Ea a povestit că s-a dus direct la spitalul unde era fratele ei, foarte supărată pe el că a făcut s-a rănit. Din păcate, medicii i-au dat o veste oribilă: „M-am enervat, am intrat la el. A venit medicul mi-a zis că are un fel de cancer osos. L-am dus la Timişoara. Acolo, medicul i-a făcut investigaţii şi la un moment dat, i-a spus mamei: Mai aveţi copii, doamnă? Pe ăsta o să-l pierdeţi. L-au internat. Avea nişte dureri îngrozitoare. L-au operat. M-a rugat să stau lângă el. Când s-au deschis uşile, l-am văzut. Nu dormea. Încerca să vorbească, dar nu putea de durere. Am stat câteva zile în spital, încercam să-l înveselesc, dar nu îmi ieşea. La un moment dat, m-a sunat Tudor Vornicu. M-a ajutat. L-am adus la un spital, iar medicul ne-a zis că-i taie piciorul. N-a putut să-i spună el. I-am spus eu. A fost de acord, iar înainte să meargă la operaţie, a pornit un casetofon, a dansat, că el era un dansator. Eu şi mama muream. Nimeni nu ştia de unde îi tăia  piciorul. Când a ieşit din operaţie am văzut. Era de sub genunchi. Au urmat nişte zile cu dureri crunte. A avut o şansă.  A fost dificil. Stătea pe marginea patului şi zicea: «Am venit cu doi papuci şi plec cu unul». Am venit acasă şi a început calvarul. Am primit ofertă să plec în America şi am plecat. Am făcut un mulaj, l-am luat cu mine în bagaj ca să-i aduc proteză. Cu o zi înainte să-i fie gata, a murit. Eu n-am avut acte să vin, dar am stat pe telefoane.Am auzit-o pe mama « Du-te, puiule, că mama vine la tine». De asta înţeleg durerea oricui şi durerea mamei Denisei. N-o să fie bine niciodată, chiar dacă te doare. Eu l-am ras în cap, singură. Îi cădea părul şi îi intra în gură din cauza chimioterapiei. O parte din mine a murit atunci. I-am promis că mă întorc şi m-a durut foarte tare, că n-am putut să vin.”

Pentru Nicoleta Voica, dramele nu s-au oprit aici. După moartea fratelui, au urmat alte nenorociri: „În şapte ani, au murit toţi. A murit fratele, apoi mama, în trei ani, iar apoi tatăl. Ea nu mai voia să trăiască. Voia să plece la copilul ei”.

Angie Voicu