Viața Sfântului Mare Mucenic Gheorghe: Cine a fost „Purtătorul de biruință” și de ce este unul dintre cei mai iubiți sfinți

Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai timpurii martiri creștini. În afară de bine-cunoscuta legendă în care acesta ucide balaurul, salvând o prințesă, există suficiente dovezi care arată că Sfântul Gheorghe a fost un personaj real. Consensul istoricilor este clar: Sfântul Gheorghe, ofițer roman, a trăit în Capadoccia și a murit pe vremea împăratului Dioclețian.

Puține lucruri se știu cu adevărat despre viața Sfântului Gheorghe. Se crede că s-a născut în Cappadocia – pe teritoriul actual al Turciei – și că ar fi fost de origine greacă.

Detalii prezente și lipsă din biografia Sfântului

În Nubia, în 1964, pe vremea lucrărilor la barajul de la Assuan, un manuscris copt a fost descoperit sub ruinele catedralei din Qasr Ibrim. Manuscrisul este datat între anii 350 și 500 și reprezintă cea mai veche tradiție despre Sfântul Gheorghe.

Textul manuscrisului vorbește despre Gerontius, tatăl Sfântului Gheorghe, originar din Cappadocia, care se afla în slujba Imperiului Roman în Nobatia – Nubia de astăzi. Potrivit aceluiași manuscris, soția lui Gerontius, Polychronia -mama sfântului martir – era creștină. Gheorghe s-ar fi născut în timpul domniei împăratului Aurelian, între 270 și 275. Mama sa l-a crescut creștin și l-a botezat în secret, deoarece Gerontius ar fi fost păgân.

Se crede că a fost, la fel ca tatăl său, ofițer militar roman, martirizat sub împăratul roman Dioclețian, perioada cu cele mai multe persecuții creștine.

Persecuțiile lui Dioclețian

Primele persecuții au început în anul 299. Cei doi împărați romani de la acea vreme, Dioclețian și Galerius, au luat parte în Antiohia la o ceremonie de sacrificiu și divinație, încercând să afle viitorul. Haruspiciile nu au putut citi măruntaiele animalelor, iar preoții oficianți i-au învinuit pe creștinii prezenți în casa imperială.

A urmat o perioadă de epurare, Împărații cerând tuturor membrilor curții să facă sacrifici păgâne, iar cine refuza era epurat din funcții. Același lucru s-a întâmplat și în cadrul armatei.

În toamna anului 302, Dioclețian se întoarce în Antiohia. De cum revine, ordonă ca diaconului Romanus din Cezareea să i se taie limba, acesta întrerupând sacrificiile oficiale. Romanus a fost trimis apoi la închisoare, fiind executat în anul 303.

În acea iarnă, Dioclețian și Galerius au purtat discuții intense în contradictoriu cu privire la politica imperiului față de creștini. Dioclețian considera că interzicerea creștinilor din birocrație și armată ar fi fost îndeajuns pentru a îmbuna zeii, dar Galerius insista asupra exterminării.

Într-un final, cei doi au cerut sfatul oracolului lui Apollo din Didyma. Oracolul a decretat că cei nelegiuiți de pe Pământ au împiedicat capacitatea lui Apollo de a da sfaturi. Ambii împărați au înțeles că ”nelegiuiții” nu puteau fi alții decât creștinii.

La sfârșitul lunii februarie a anului 303, Dioclețian demolează o biserică creștină nou construită în Nicomedia. Scripturile din biserică au fost arse și odoarele au fost confiscate pentru tezaur. A doua zi a fost publicat primul ”Edict împotriva creștinilor”. Acesta ordona distrugerea scripturilor și a bisericilor din tot imperiul, și interzicea creștinilor să se adune pentru închinări religioase.

Un incendiu izbucnit peste câteva zile, care a distrus o parte a palatului imperial, a fost pus pe seama creștinilor. A fost comandată o anchetă, dar rezultatul a fost neconcludent. Totuși, au început execuțiile care au durat până pe 24 aprilie.

Au urmat alte edicte persecutorii care au impus arestarea clerului creștin și acte de sacrificiu către zeii păgâni. Creștinii din armată, care erau în număr destul de mare, au fost persecutați. Motivul pentru care sunt foarte mulți martiri în rândul soldaților romani este acela că legionarii romani trecuseră ușor de la Mithraism la creștinism.

Moartea Sfântului Gheorghe

Manuscrisele descoperite în Numibia păstrează tăcerea asupra morții Sfântului Gheorghe, dar tradiția creștină oferă detalii din relatări timpurii referitoare la moartea sa. Astfel, după o pagină de hagiografie greacă, un palimpsest din secolul al V-lea – după moartea tatălui său, mama Sfântului Gheorghe s-a întors în Lydda – actualmente Lod – în Palestina.

Aceasta a fost însoțită de Sfântul Gheorghe. A devenit ofițer în armata romană, dar, din cauza credinței sale, a fost arestat și torturat în apropiere de Lydda – pe atunci numită și Diospolis. A doua zi, a fost purtat într-o paradă pe străzile orașului, apoi a fost decapitat și trupul său înmormântat.

Astăzi, mormântul Sfântului Gheorghe, care se pare că ar conține doar capul său, este situat în cripta din subsolul Bisericii Ortodoxe din Lod, biserica fiind construită în secolul al XIX-lea pe ruinele unor ziduri din vremea cruciaților. Biserica a devenit loc de pelerinaj atât pentru creștini, cât și pentru musulmanii ce respectă cultul Sfântului Gheorghe.

CITEȘTE ȘI: Sfântul Gheorghe, tradiții și superstiții. Ce NU ai voie să faci azi, 23 aprilie 2025, ca să nu ai ghinion tot anul

Mesaje de Sf. Gheorghe. Ce SMS-uri și felicitări le poți trimite celor dragi