Au îngropat Brigada Diverse fără milă! De ce s-a oprit continuarea uneia dintre cele mai de succes serii din cinematografia românească

Acum peste 50 de ani, o suită de filme făcea furori printre admiratorii celei de-a șaptea arte. Peliculele din seria „Brigada Diverse”, regizate de Mircea Drăgan, care reuneau o distribuţie strălucită într-un inspirat amestec de comedie şi film poliţist, ar fi trebuit să fie şase, nu trei. O campanie de presă şi un proces de plagiat intentat realizatorilor i-au determinat însă pe ştabii regimului să pună capăt serialului. Unul care a făcut deliciul câtorva generații de români. Nu pot fi uitați Jean Constantin (Patraulea), Puiu Călinescu (Trandafir), “Bibanul” (Gogu Steriade), Toma Caragiu, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Dumitru Furdui, Ștefan Bănică sr, George Mihăiță, Ion Finteșteanu, Ioana Drăgan.

O distribuție de excepție!

Trilogia „Brigăzii Diverse” continuă să-i atragă pe români în faţa micilor ecrane. Despre „B.D.”-uri s-a scris și s-a vorbit mult, însă realitatea din spatele aparatului de filmat rămâne aproape necunoscută, Realizate într-un timp record, între mai 1970 şi august 1971, cele trei filme au fost inspirate exclusiv din cazuri reale aflate în dosarele miliţiei. De altfel, cei doi scenarişti, Mircea Drăgan şi Nicolae Ţic, au fost sprijiniţi constant de către reprezentanţii Ministerului Internelor de atunci. Atât în perioada de documentare, cât şi pe parcursul realizării filmelor, mai ales că tema propusă le surâdea. Miliţienii, ca şi poliţiştii de astăzi, nu se bucurau de o prea mare simpatie în rândul populaţiei. Generalii Nicolae State, şeful Inspectoratului General de Miliţie, şi Haralambie Vlăsceanu, adjunctul său, şi-au pus chiar şi birourile personale la dispoziţia echipei de filmare, conform adevarul.ro.

Inițial, alt titlu pentru „Brigada Diverse”

La început, „Brigada Diverse” se numea „Brigada Mărunţişuri”, acesta fiind şi titlul de lucru al primului film, lansat pe 14 decembrie 1970 sub denumirea de „Brigada Diverse intră în acţiune”. De altfel, chiar şi varianta finală a peliculei reţine o replică adresată de maiorul Dobrescu căpitanului Panait, care-i spune: „Bine, tovarăşi din «Brigada Mărunţişuri», daţi alarma şi puneţi în mişcare atâţia oameni pentru un amărât de purcel!“.

Un bărbat deghizat în FEMEIE a reușit să fure 20.000 de lei de...

Prețul orezului crește constant. După cartofi, încă un „aliment al săracului” s-ar putea...

Filmul a prins la public imediat. S-au cumpărat peste de 4,6 milioane de bilete. Însă, presa de specialitate avea o părere contrarie. Nici nu există, în istoria cinematografiei româneşti, un dezacord mai mare între reacţia publicului şi cea a criticilor de cinema. „În ceea ce priveşte umorul- în pofida câtorva accente de comedie izbutite-se prezintă deficitar: urmărit cu asiduitate şi fabricat (…) Totul pare un fabricat pentru gusturile îndoielnice. Adică tot ce e mai rău“, nota Aurel Baranga în numărul din decembrie 1970 al revistei „Cinema”.

Episodul 2

Cel de-al doilea film al seriei, „Brigada Diverse în alertă” (titlu de lucru „B.D. se afirmă”) a avut premiera la 26 iulie 1971 şi a doborât recordul antecedent stabilit de episodul-pilot: 5.649.946 de bilete vândute. Totuși, cronicile au continuat să fie negative, abundând de ironii ieftine și texte peiorative.

Ultima apariție

Cea de-a treia peliculă, „B.D. la munte şi la mare”, titlu de lucru: „B.D. în vilegiatură“, a avut premiera pe 20 decembrie 1971 şi a adunat circa 4,8 milioane de spectatori în cinematografe. Şi de această dată contradicţia dintre opinia criticilor şi cea a publicului a fost izbitoare. „Filmul e un eşec. Un eşec total. Nu putem decât să regretăm că în ţara lui Caragiale nu avem comedie cinematografică, că în acest an filmul românesc nu ne-a oferit la capitolul comedie decât aceste fără rost şi fără sare şi piper întâmplări, la munte şi la mare sau invers, care nu reprezintă pe nimeni“, nota Tudor Stănescu în „Scânteia Tineretului“ din 27 decembrie 1971. Era cap de linie, deşi Nicolae Ţic şi Mircea Drăgan scriseseră deja scenariile pentru încă trei lungmetraje. Iar Drăgan stabilise deja şi locaţiile pentru filmări.

Făcătura numită plagiat

Pe lângă criticile care au creat un curent negativ asupra seriei în rândul conducerii cinematografiei, oprirea serialului a fost cauzată şi de un scandal de plagiat. Neprobat. Mai exact, în decembrie 1971, revista „Săptămâna” a publicat scrisoarea deschisă a scenariştilor Vintilă Corbul şi Eugen Burada care semnala „asemănările stupefiante de situaţii, de personaje şi de replici“ dintre serialul „Brigada Diverse“ şi proiectul lor, „Caravana”, contractat şi preluat de „Studioul Cinematografic Bucureşti” în anul 1965 şi casat în 1968. Mai exact, Corbul şi Burada se refereau la prima parte a filmului, „Prafuri pentru mama-mare“, în care membrii „Brigăzii Diverse“ au descoperit şi anihilat o bandă de traficanţi de stupefiante ce intraseră în ţară prin punctul de trecere a frontierei Vama Veche. Cazul a ajuns până la Tribunalul Suprem al RSR, unde Mircea Drăgan şi Nicolae Ţic au fost achitaţi, cu toate că avocatul lor a avut o pledoarie memorabilă.

Despre faptul că „B.D.”-urile n-au mai continuat au vorbit, de-a lungul timpului, şi doi dintre protagoniştii seriei, Puiu Călinescu şi Sebastian Papaiani, fiecare prezentând însă o altă versiune. „În seria a patra urma să o apucăm şi noi, adică Trandafir, Patraulea şi Gogu, pe drumul cel bun. Scenariul era scris, numai că a apărut cineva din Comitetul Central, tare…de cap, căruia nu i-a plăcut”, spunea Călinescu într-un interviu din 1996, care a precedat televizarea uneia dintre pelicule. „A fost un general de miliţie. Un om «inteligent» a oprit filmul. Era deştept foc! Ardea! A oprit filmul pentru că a considerat că ne băteam joc de miliţie. După ce am terminat trei filme şi-a dat seama. Vă daţi seama ce deştept era?!”, spunea şi Papaiani, într-o emisiune televizată.

O replică a la Caragiu

Operatorul celor trei pelicule a fost Nicolae Mărgineanu, viitorul regizor, care avea să colaboreze ulterior cu Mircea Drăgan la alte filme. Acesta şi-a amintit, la rândul său, câteva episoade amuzante din perioada turnării trilogiei. „Scenele de detenţie s-au filmat la Văcăreşti. La un moment dat, în frizeria închisorii, Jean Constantin şi Puiu Călinescu stăteau pe scaune, îmbrăcaţi în zeghe. Fără să-şi dea seama nimeni din echipă, a apărut acolo chiar frizerul puşcăriei, un individ uriaş, care l-a apucat brutal de păr pe Jean şi a vrut să-l radă corespunzător, crezând că e chiar un deţinut adevărat. Jean făcea naveta de la Constanţa şi se întâmpla să mai şi întârzie uneori. Ţin minte că la un moment dat Toma Caragiu a spus, cu mimica lui inimitabilă: Paştele mamii lui! Ăsta precis a furat ceva din tren şi l-au prins! De-asta nu mai vine!”.

Dincolo de naturaleţea cuceritoare a actorului constănţean-pe care nu-l intimidează nimic, niciodată, nici «Bibanul» din dreapta lui, nici Puiu Călinescu din stânga, nici operatorul de film şi nici ofiţereasa de miliţie loana Drăgan, dincolo de spontaneitatea, de permanenta sa invenţie comică, Jean Constantin plăcea prin tipul căruia i-a dat viață : coţcarul de mahala, gata oricând să «ciupească» dar ratându-şi mai întotdeauna-prin ghinion sau neînzestrare- loviturile. Sanda Faur critic de film, în „Cinema” 2/1972

Un film inspirat de „B.D.”

„Cu o distribuţie mare, cu un ritm dinamic, cu o imagine luminoasă care accentuează veridicitatea naraţiunii, filmul reţine atenţia. Aş fi bucuros ca în Mircea Drăgan să avem un regizor care să se dedice comediei-gen alungat la periferia cinematografiei noastre, ca o cenuşăreasă“, afirma regizorul Gheorghe Vitanidis în numărul din decembrie 1970 al revistei „Cinema“ despre primul film din seria „Brigada Diverse“. Au existat însă şi colegi de breaslă care n-au avut tocmai cuvinte de laudă despre această serie. Unul dintre ei, Cornel Todea, a realizat chiar un film, „Adio, dragă Nela!“. „Eu sper să fac un fel de «B.D.» invers. Fiindcă mi s-a întâmplat rar să văd atâta abnegaţie şi devotament în a realiza platitudini, cum am văzut în «B.D.» M-aş plictisi foarte tare dac-aş lucra aşa şi, cum nu încerc să mă plictisesc decât atunci când n-am încotro, încerc să mă amuz, să dau un relief şi să caut un sens amuzamentului“, spunea atunci Todea. În zadar, pentru că anunţat pentru difuzare în iunie 1972, filmul este retras la ordinul lui Dumitru Popescu „Dumnezeu”, să nu fie „prezentat nici în reţea şi nici la comisiile pentru achiziţii externe”. Fapt extrem de rar în era comunistă, creația a fost interzisă din pricina calităţii sale artistice îndoielnice, nu din alte motive de natură ideologică.