Ambliopia, pericol invizibil în trafic? Ce spune Dr. Monica Pop despre vederea care „păcălește” distanța

Un ochi bun și unul slab pot crea o realitate vizuală înșelătoare, iar efectele se pot vedea inclusiv în trafic. Medicul Monica Pop atrage atenția asupra unui fenomen puțin discutat: lipsa vederii binoculare și impactul acesteia asupra percepției distanței.

„Dacă ne gândim la un om care vede bine cu unul și prost cu celălalt, să fie clar că cuantificăm întotdeauna vederea cu ochelari! Deci un ochi prost și unul bun, se suprapun două imagini, una bună cu una proastă, care dau o imagine neutră, care nu permite vederea corectă în spațiu. Lucru de care așa a făcut natura pe om, omul nu-și dă seama, nu are cum să-și dea seama că n-are vedere binoculară.

Și n-are și după părerea mea, acesta este motivul tuturor accidentelor de circulație care nu sunt de băutură sau de droguri sau de adormit la volan. Deci această ambliopie și vă rog să mă credeți că aș pedepsi fără discuție și foarte sever pe medicii oftalmologi care dau permis de conducere unor asemenea persoane. Pentru că, încă o dată, nu apreciază bine distanța. Nu vrea să facă accident! Cine vrea?

De exemplu, se ciocnesc două mașini dimineața la nouă, când e frumos afară, nu e nimeni băut, nu e nimeni obosit. De ce? Pentru că n-a cuantificat distanța. Și cine vrea să facă asta? Nu vrea nimeni, Doamne ferește! Dar s-a întâmplat pentru că, dacă nu și-a dat seama de distanță, zice mai am 3 metri, și el mai are un metru de fapt. Deci așa gândim lucrurile astea și, încă o dată vă spun, este foarte grav ca un oftalmolog să dea permis de conducere auto unei persoane în această situație.”

Ce este, de fapt, ambliopia

Ambliopia este o afecțiune vizuală caracterizată prin scăderea acuității vizuale la un ochi, fără leziuni structurale evidente. De regulă, apare în copilărie și este asociată cu diferențe mari de dioptrii între ochi, cu strabism sau cu diverse forme de privare vizuală.

În astfel de situații, creierul primește două imagini diferite ca claritate și, pentru a evita confuzia, o ignoră pe cea provenită de la ochiul mai slab. În timp, acest mecanism duce la dominanța ochiului bun și la afectarea vederii binoculare.

Cum funcționează vederea binoculară

În condiții normale, ambii ochi transmit imagini către creier, care le combină într-o singură imagine coerentă. Acest proces permite percepția adâncimii și aprecierea corectă a distanțelor, fenomen cunoscut sub numele de stereopsis.

Practic, fiecare ochi vede obiectele dintr-un unghi ușor diferit, iar creierul folosește această diferență pentru a calcula poziția în spațiu.

Ce se întâmplă când un ochi este mai slab

Atunci când există o diferență semnificativă între ochi, creierul poate suprima imaginea venită de la ochiul afectat. În consecință, vederea devine dependentă în principal de un singur ochi, iar percepția tridimensională se reduce sau dispare.

În lipsa vederii binoculare, aprecierea distanțelor nu mai este bazată pe stereopsis, ci pe alte indicii vizuale, precum dimensiunea obiectelor, mișcarea sau perspectivele din câmpul vizual.

De ce poate fi afectată percepția distanței

Datele din studiile de specialitate arată că ambliopia poate influența stereopsisul, ceea ce înseamnă că apar dificultăți în sarcinile care necesită precizie spațială. În viața de zi cu zi, aceste diferențe pot fi greu de observat, însă în contexte dinamice, cum este traficul rutier, ele pot deveni relevante.

Aprecierea distanței dintre vehicule sau estimarea corectă a spațiului disponibil depind, în mod obișnuit, de integrarea informațiilor vizuale provenite de la ambii ochi.

Ambliopia și conducerea auto

Evaluarea vizuală pentru obținerea permisului auto include verificarea acuității vizuale cu corecție optică, analiza câmpului vizual și, în anumite situații, testarea sensibilității la contrast. În multe sisteme medicale, conducerea este permisă și în absența vederii binoculare, dacă sunt îndeplinite criteriile minime stabilite.

Cu toate acestea, din punct de vedere funcțional, pot apărea dificultăți în aprecierea distanței față de alte vehicule, în estimarea vitezei relative sau în realizarea unor manevre fine, cum ar fi parcarea sau depășirile.

Ce arată studiile despre accidente

Cercetările din domeniul oftalmologiei și al siguranței rutiere au analizat relația dintre vederea monoculară, ambliopie și riscul de accidente. Rezultatele indică faptul că nu există o creștere uniformă a numărului de accidente în toate cazurile, iar riscul variază în funcție de severitatea afectării, de acuitatea ochiului funcțional și de capacitatea de adaptare a individului.

Totuși, au fost identificate situații în care pot apărea dificultăți, în special în trafic aglomerat, în intersecții complexe, în depășiri la limită sau în condiții de vizibilitate redusă.

Cum se adaptează creierul

În absența vederii binoculare, creierul utilizează alte indicii pentru orientarea în spațiu. Mișcarea relativă a obiectelor, dimensiunea acestora și reperele din mediul înconjurător devin esențiale pentru aprecierea distanțelor. Aceste mecanisme permit o orientare funcțională, chiar dacă percepția tridimensională fină este afectată.

Ambliopia este o afecțiune în care vederea unui ochi este redusă, iar acest lucru poate influența modul în care sunt percepute distanțele și spațiul. În anumite situații, aceste diferențe pot avea implicații practice, inclusiv în conducerea auto. Evaluarea capacității de a conduce se face pe baza funcției vizuale globale, iar impactul ambliopiei diferă de la caz la caz.

CITEȘTE ȘI: Dieta hidrică sub semnul întrebării: sunt prea mulți 2 litri de apă pe zi? Avertismentul medicului Monica Pop

 Scrisul de mână, exercițiul uitat al creierului: avertismentul profesorului Vlad Ciurea