GUŞĂ îi trage la răspundere pe tehnocraţi pentru atitudinea nonşalantă faţă de politica externă

Potrivit lui Guşă, Dacian Cioloş şi oamenii lui dau dovadă de „o nesimţită obsesie pentru imaginea personală”, în detrimentul agendei cetăţeanului şi a provocărilor de politică externă. „Contextul actual al României este complicat şi sigur că vinovatul curent, în principal, este guvernul tehnocrat şi atitudinea sa. Pentru că, în condiţiile în care sunt, practic, lăsaţi să guverneze de capul lor (fără intervenţii politice minimale), e limpede că tot ceea ce se întâmplă şi tot ceea ce nu se pregăteşte este din cauza lor. Pentru mine, în primul rând, guvernul tehnocrat este dezamăgitor din punct de vedere profesional: în loc să facă ceea ce-i recomandă numele (adică să prezinte proiecte consistente, în baza experienţei profesionale, interconectate cu agenda cetăţeanului, cu provocările de politică externă, pe care trebuie să le vadă în perspectivă), în loc să facă asta, observ o nesimţită obsesie pentru imaginea personală a tuturor (dar, sigur, aici, cu un capitol separat pentru Dacian Cioloş, pe care o să-l detaliez), respectiv nişte jocuri subterane între ei sau între grupurile din Guvern care probabil că i-ar face invidioşi şi pe politruci, pentru că sunt atât de evidente aceste jocuri subterane pentru cunoscători, încât nici nu mai merită să fie descrise. Ele nu ajung la marele public, pentru că – într-un fel inexplicabil, dar, probabil, uşor explicabil prin greaţa mass media legată de clasa politică – acest guvern tehnocrat are parte de o imagine bună din partea presei, o imagine total nemeritată”, a explicat Cozmin Guşă.
Analistul politic a demascat manevrele de culise ale tehnocraţilor, în special cele ale ministrului Economiei, Costin Borc. „Despre ce să vorbim? Despre faptul că un vicepremierul (şi o să-l nominalizez pe Costin Borc) cu realizări zero în mandatul său face ture pe la Cotroceni şi pe la anumite instituţii ale statului, să-i tragă de mânecă, să se autopropună prim-ministru din iarnă? Sau că, în weekendul trecut, un grup de 6 sau 7 miniştri unelteau cum să-l preseze mai bine pe Dacian Cioloş, ca să le respecte condiţia lor de echipă constituită ad-hoc şi multe alte exemple se pot da. Dar repet: ei beneficiază de mult prea multă gratitudine nemeritată din partea presei”, a spus Guşă. În ceea ce îl priveşte pe premier, consultantul politic a reclamat faptul că fostul comisar european nu dă dovadă că ar cunoaşte priorităţile externe ale României. „Revenind la Dacian Cioloş: dezamăgirea mea este legată de el, pentru că, în loc de un om harnic şi care să-şi suflece mânecile, să lucreze în baza experienţei şi a vocaţiei lui de ardelean simplu (absolvent de facultate agronomică), mi se pare că acţionează ca un actor foarte sofisticat, care doreşte să-şi ascundă ambiţiile personale de putere sau de mărire şi îl atenţionez că joacă într-un film prost, pentru că nu are succes. Este un actor negativ, dacă la asta se gândeşte. Adică nevoile României sunt altele; nu să-l perpetuăm pe Cioloş, ci, eventual, să perpetuăm nişte măsuri foarte bune luate de Cioloş. Numai că, la capitolul «măsuri», Cioloş nu ne arată mai nimic în acest moment. Şi este cu atât mai vinovat, cu cât are nu neapărat exerciţiul administraţiei în România, cât exerciţiul de 5-6 ani de comisar european, care l-ar fi pus în postura obligatorie să ştie care sunt comandamentele urgente de politică externă”, a mai afirmat Cozmin Guşă. Consultantul a insistat asupra lipsei de forţă a politicienilor autohtoni în faţa contextului internaţional tot mai complicat.
„Şi, dacă am ajuns la acest punct, trebuie să spun că aici suntem total nepregătiţi, prinşi, ca de fiecare dată (cum se zice în limbaj popular), cu chiloţii în vine şi într-un moment în care piaţa internaţională de geopolitică s-a activat brusc. Am văzut cât de subterane au fost discuţiile la G20 şi cât de slabe concluziile publice, iar cu cât sunt mai slabe concluziile publice, cu atât trebuie să fiţi siguri că au fost mai tensionate discuţiile bilaterale care au avut loc acolo. Noi suntem nepregătiţi, pentru că, la modul curent, acum, în România, se dezvoltă o luptă în interior între reprezentanţi ai unor instituţii ale statului, care, uşor-uşor, este perceptibilă şi pentru public, luptă care vă daţi seama că nu mobilizează aceste instituţii ca să se pregătească de provocările de relaţionare externă, ci să-şi păstreze integritatea instituţională a lor, care este un gest egoist faţă de cetăţeni. Apoi: această luptă dintre oameni sau facţiuni dintre instituţiile statului este dublată de frica unor lideri ai acestor instituţii ale statului, care unii sunt vinovaţi dovediţi, alţii sunt dovedibili, oricum. Şi, când vorbesc de instituţii ale statului, pot să adaug aici inclusiv partidele politice şi liderii lor. Şi atunci frica acestor oameni marchează, de asemenea, preeminenţa instinctului de conservare, şi nu a înţelepciunii pentru a pregăti ţara pentru ceva. Şi al treilea element foarte periculos care ne aşază în acea poziţie dizgraţioasă şi periculoasă pe care o evocam la început este îndobitocirea accentuată a masei de votanţi. Nimeni nu s-a mai preocupat să le spună oamenilor ce se întâmplă cu adevărat în administraţia românească, în politica românească, în justiţia românească; se ocupă cu tot felul de minciunele. Oamenii neinstruiţi, nevrozaţi, care nu au timp, se uită la toate astea ca la un spectacol, fără să înţeleagă nimic şi fără să fie pregătiţi să voteze corespunzător. Iar provocările care vin sunt, în principal, cele din vecinătatea apropiată şi ofensiva autoritarismului de tip eurasiatic pe graniţa noastră de pe Prut, în special, dar nu numai pe Prut, ci şi pe Dunăre avem asemenea presiuni şi, când se vor reglementa treburile cu Ucraina în sensul dorit de Putin, atunci o să avem şi graniţa nordică cu presiuni de tip autoritarist eurasiatic şi ce să mai vorbim de Ungaria, care numai eurotlantică nu poate să fie caracterizată astăzi. Suntem într-un cerc concentraţionar care nu are legătură cu orientarea noastră pentru o democraţie de tip liberal şi pentru euratlantism”, a afirmat Cozmin Guşă.

Mergând pe aceeaşi idee, comentatorul politic a deplâns nepăsarea preşedintelui democrat Barack Obama pentru parteneri, dar a avertizat asupra riscurilor pe care le-ar implica accederea la putere a republicanului Donald Trump. „Şi vă daţi seama: noi, atât de nepregătiţi fiind şi cu acest cerc concentraţionar care ne strânge în nişte chingi teribile, nu vom reuşi să rezistăm multă vreme. Iar, în condiţiile în care lupta din Statele Unite este atât de acerbă şi între persoane atât de diferite, bineînţeles că nu avem prea multe motive să fim atât de liniştiţi. Eu nu l-aş vedea, însă, pe Donald Trump ca pe un câştigător sigur. Există foarte mult PR în acest moment. Un Donald Trump preşedinte al Statelor Unite înseamnă izolarea Americii (din multe puncte de vedere) şi acceptarea faptului că America nu mai este liderul de facto al lumii. Ea a scăzut, oricum, mult ca influenţă sub mandatele lui Obama, dar venirea unui preşedinte ca Donald Trump (total preocupat doar de ce se întâmplă în interiorul Americii şi, după părerea mea, nepregătit să discute despre restul lumii) va pune nu doar lumea într-o modificare aleatorie fără un lider clar, dar va pune şi Statele Unite într-o postură foarte, foarte delicată, pentru că, din punct de vedere economic, Statele Unite îşi hrănesc deficitele pe baza unor pieţe pe care le domină (mai ales în zona eurasiatică), dar şi pe baza unor importuri foarte ieftine, care le asigură un nivel de trai atât de ridicat. Deci, în afară de asta, lipsa de preocupare evidentă pe care o are Donald Trump pentru Europa şi lipsa de cunoştinţe în ceea ce înseamnă geopolitică europeană (ca să nu mai vorbesc de geopolitica frontierei, care se aplică României) ne poate face să fim îngrijoraţi. Eu, totuşi, cred că genul ăsta de subiecte pe care le-am enumerat aici pe scurt vor fi standardul campaniei electorale care începe luna asta în Statele Unite şi foarte mulţi dintre cei care astăzi sunt nehotărâţi nu vor accepta (chiar din instinct de conservare) ca Statele Unite să meargă pe această linie, ci vor prefera (în ciuda revoltei lor împotriva establishmentului şi împotriva imperialismului de tip economic reprezentat de către corporaţiile multinaţionale), vor prefera drumul sigur – din punct de vedere al păstrării leadershipului şi al standardului – pe care îl oferă varianta Clinton. Dar ăsta e un lucru care pe noi ne va afecta doar de anul viitor. Deocamdată, suntem afectaţi de această lipsă de atenţie asupra zonei din perioada mandatului Obama, fiindcă dedicaţia noastră pentru parteneriatul cu Statele Unite este şi firească, şi sinceră, şi demonstrată. Marea noastră problemă este că am avut lideri foarte slabi (începând cu Iliescu, Constantinescu şi Băsescu… mă rog: Iohannis este în timpul mandatului – mai are timp), ca să nu mai vorbesc de liderii politici, care nu au ştiut să negocieze nimic consistent pentru România şi pentru zonă, în condiţiile în care poziţia noastră geopolitică ne-ar fi permis să negociem inclusiv pentru zonă. Şi, când mă gândesc la zonă, vorbesc şi de Moldova, dar şi de Bulgaria şi, mai ales, de conexiunea bilaterală cu Turcia, unde am fi putut avea un rol important în anii trecuţi”, a declarat Guşă.
Acesta a apreciat drept puţin probabilă varianta regionalizării, federalizării sau chiar dezmembrării României (din cauza presiunilor externe). „Această posibilitate pe care am văzut-o evocată de către mai mulţi are o probabilitate mică astăzi, însă, în condiţiile în care Uniunea Europeană se va dezintegra şi doar atunci, această posibilitate poate să capete o probabilitate mai mare. Dar condiţia necesară – nu şi suficientă – pentru ca acest lucru să devină un pericol real (respectiv dezmembrarea României) este aceasta pe care am spus-o: dezmembrarea într-un mod haotic a Uniunii Europene – care este, deocamdată, doar un scenariu, un scenariu din care ar pierde toată lumea, dar orizontul de timp aici este variabil şi ţine mai ales de ofensiva economică din partea eurasiatică, pe axa Beijing-Moscova”, a încheiat Guşă.