O poză scoasă de Moș Arhivă CANCAN.RO, prăfuită, ușor tremurată și extrem de sinceră, ne grăiește despre cum arătau Mihai Bendeac și Sore pe vremea când se iubeau. Dacă i-ai fi întâlnit pe stradă, între un covrig și o shaormă, n-ai fi zis niciodată că sunt vedete. Mai degrabă i-ai fi confundat cu niște turiști rătăciți prin Brașov sau Sibiu, veniți să prindă ultimele acorduri de la Cerbul de Aur.
Să începem cu imaginea. O fotografie care pare făcută fie la marginea unui festival, fie într-o parcare de lângă un hotel din Brașov, poate Sibiu, sigur pe undeva unde se mănâncă ciorbă bună și se cântă rock prost după miezul nopții.
Mihai Bendeac râde larg, cu aerul unui om care știe că e amuzant, dar încă nu și-a dat seama cât de amuzant o să fie peste 15 ani. Ținuta lui? Un manual de „așa nu”: blugi albaștri clasici, adidași albi, tricou gri, sacou gri (dublu gri, să nu cumva să deranjeze retina), fular roșu la gât – că poate se face curent – și cireașa de pe tort: o pălărie neagră de pensionar boem, genul care joacă table în parc și spune că a fost rocker în tinerețe. Din mână face un semn de rock’n’roll care aduce vag a salut satanist, vag a „uite-mă ce rebel sunt”, dar mai mult a electrician de turneu care a confundat scena cu cabina de curent. Semnul merge ca nuca în perete cu punga de covrigi din mâna cealaltă.
Lângă el, Sore pare venită din alt film. Una grunge, una Nirvana, una „sora pierdută a lui Kurt Cobain”. Are o căciulă trasă pe cap de parcă se teme de curent, o geacă de piele de motociclist, o bluză sau fustă care nu e clar ce vrea să fie, blugi gri și cizme negre. Totul e perfect, până la zuluful acela roșcat, ondulat, care pare scos dintr-o perucă de teatru de provincie. Dacă n-ar fi lângă Bendeac, poate ar părea cool. Dar lângă el, contrastul devine comic: ea e prea rock, el direct contabil rebel. Și undeva între ei plutește întrebarea: „Cum s-au găsit ăștia doi?”

Și totuși, s-au găsit. Ba chiar s-au iubit. Povestea lor a început ca în epoca de aur a internetului: Bendeac a agățat-o pe Facebook, s-au văzut, au ieșit, au ajuns să mănânce la părinții ei și, pentru o vreme, au fost cuplu. El povestea relaxat cum a cucerit-o, ea părea încântată, presa jubila. Doar că iubirea lor a durat cât un sezon de serial prost: vreo trei luni.
După despărțire, Bendeac a suferit. Și nu puțin. A scris pe blog, a vorbit despre pierderea încrederii în femei, despre durere, despre cât de greu e să te desparți când încă simți ceva. Sore, în schimb, a mers mai departe elegant, spunând că ea a fost cea care a pus punct și că nu are regrete. Ani mai târziu, avea să spună senin că a părăsit, nu a fost părăsită. Iar Bendeac, peste ani, a mai aruncat câte o glumă acidă, o poză, un comentariu, semn că rana n-a dispărut complet.
Privind azi fotografia, parcă înțelegi tot. Nu era o problemă de iubire. Era o problemă de stil. De vibrație. De universuri paralele. El – ironic, autoironic, ușor pierdut între glumă și dramă. Ea?Rock, independentă, cu un aer de „merg mai departe fără tine”. Poate nu s-au despărțit din cauza pozei. Dar poza explică perfect despărțirea.
Și da, dacă i-ai fi văzut atunci pe stradă, n-ai fi zis că sunt vedete. Ai fi zis: „Uite doi oameni care merg la un concert”. Doar că, peste ani, ei au devenit personaje. Iar poza asta a devenit document istoric.