Ce a decis Amalia Enache, la 10 ani de la moartea mamei sale. “După șocul inițial, am…”

Amalia Enache a vorbit despre moartea mamei sale, care a decedat după o lungă luptă cu cancerul, în urmă cu zece ani. Pentru a nu avea aceeași soartă, prezentatoarea TV s-a dus la medic pentru a-și face mai multe teste.

Mama Amaliei Enache a murit din cauza cancerului ovarian, în stadiul 4.

„Celor care trăiți ca mine, sub amenințare, vă recomand să scăpați de teroristul acela nevăzut care vă amenință și, oricare ar fi rezultatul, veți ști macar cu ce exact aveți de luptat.(Urmează probabil cel mai lung text scris de mine aici, veți întelege de ce).

Când medicul îmi explicase la telefon care este starea mamei mele dincolo de aparențe (noi credeam că are o pneumonie, o viroză mai nărăvașa sau așa ceva) a fost ca și când mi-ar fi zis că a murit deja într-un accident. Nu mi-a lăsat nici cea mai mică speranță, deși până în clipa aceea nimic nu m-ar fi putut face să mă gândesc măcar la așa ceva. Cancerul părea până atunci una dintre acele amenințari care li se întâmplă altora, mama avea 58 de ani, mergea la serviciu, fuseserăm în două vacanțe în străinătate în acel an, primele ieșiri din țară pentru ea, părea într-o formă dintre cele mai bune.

Așa că prima dată când am citit despre mutațiile genetice BRCA1 și BRCA2 a fost atunci, când am aflat diagnosticul îngrozitor al mamei mele, cancer ovarian în stadiul 4, și căutam febril informații despre boala aceasta înspăimântătoare și ce a descoperit știința să facă în privința ei”, a scris Amalia Enache pe contul personal de socializare.

Adevăratul motiv pentru care criminalul Kostas PASSARIS a fost ținut singur în cameră...

Cine este Anna Török, soția lui Florin Piersic. Cei doi au trăit o...

“Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasă!”

“După șocul inițial, cu cât citeam, cu atât părea că boala s-a apropiat de mine cu viteza unei torpile care o lovise pe mama și urma să ricoșeze în mine. Am citit despre mutații și am întrebat încă de atunci medicul oncolog cum pot afla dacă am moștenit sau nu genele ei, mai simplu spus. Era în urmă cu 10 ani și nu, în România nu se putea încă face analiza. Apoi, mi s-a părut prea scump și complicat de trimis în străinătate și nu era vorba atunci despre mine, toate eforturile trebuiau făcute pentru mama. 10 ani am trăit nu cu această spaimă, nu, ci cu certitudinea că acesta îmi era destinul. Am văzut la mama mea galopul spre final, chinul, neputința medicilor. Am văzut moartea în forma ei cea mai insinuoasă și perfidă și necruțătoare. Mereu cu gândul că poate este pur și simplu o fatalitate cu care nu ai cum să lupți.

Am citit încă de pe atunci despre femeile din Statele Unite care decideau să-și facă histerectomie și mastectomie totale, din pricina acestei amenițări. A venit și povestea publică a Angelinei Jolie, care a făcut același lucru. Dacă ea nu a avut altă soluție , oricare dintre noi, celelalte femei cu acest risc, ce altă soluție să avem?! Și când e mai bine să faci intervenția?! Cât mai repede, desigur.

În urmă cu aproape 2 ani am devenit mamă. Printre gândurile cele mai negre ale oricărei femei cu copii, mai ales ale uneia care și-a pierdut mama, este acela că ar putea să pățească ceva și să nu mai aibă grijă de pruncul ei. Că aș putea să-mi las copilul singur pe lume, a fost un gând ce m-a bântuit.

Mi-a încolțit din nou în minte ideea de a-mi face testele genetice și am întrebat iar medicul ginecolog. Mi-am întrebat și prietenii. Așadar, la recomandarile unanime ale medicului, ale Amalia Nastase în calitate de prietenă pe care o știu extrem de în temă pentru că se implică să ajute copii cu probleme de sănătate, ale specialiștilor de la Fundația R… am ajuns la G… C…, unanim recomandată ca centrul din România unde se poate face cu maximă încredere secvențierea în testele genetice BRCA1 și BRCA2”, a mai scris Amalia Enache.

“Analiza poate părea scumpă, dar…”

“Analiza în sine este un fleac: o probă de sânge. Așteptarea, 3 săptămâni este poate cu emoții. Eu, v-am spus, aveam deja certitudinea că am această mutație, așă că nu am m-am frământat prea tare, mi-am văzut de viață fără să mă gândesc decât în treacăt că sunt in fața unui moment de cumpănă. Știu ce înseamnă să simți că nu poți respira de emoții și că minutele sunt ani până vin niște rezultate de la amniocenteză, am trăit asta în sarcină. Acum, în schimb, mă gândeam doar cum să primesc veștea deja anticipată de mine cât mai împăcată.

Analiza poate părea scumpă, dar eu cred că merită să renunți la o vacanță, la a-ți cumpăra haine o vreme, la manichiură. Dacă pui o manichiură si o pedichiură săptămânal, cu banii dați într-un an (52 de săptămani) îți faci analiza.

Vestea a venit înainte de ziua mea. „Nu au fost identificate variante patogene în genele analizate care să ateste caracterul ereditar pentru cancerul de sân sau ovar”. Știti când spuneți că nimic nu vă doriți mai mult decât sănatate? Ei, bine, anul acesta eu am primit cel mai frumos cadou din lume de ziua mea odată cu această veste. Drobul de sare s-a sfărâmat”, a mai punctat Amalia Enache.

“Vă recomand să…”

“În România, testele genetice sunt folosite aproape în proporție de 100% de oameni cu diagnostice cumplite care încearcă să găsească cel mai țintit tratament.

România ocupă un prim loc în Europa la numărul de decese cauzate de cancerul de sân, ovarian sau col. Mai ales, din cauza lipsei de investigații medicale preventive.

Eu vă îndemn să faceți tot ce puteți pentru voi, mamele și prietenele voastre să nu fiți în aceste statistici. Așadar, celor care trăiți ca mine, sub amenințare, vă recomand să scăpați de teroristul acela nevăzut care vă amenință și, oricare ar fi rezultatul, veți ști măcar cu ce exact aveți de luptat”, a povestit Amalia Enache pe contul său de socializare.