Dr. Beatrice Mahler avertizează: adevărul despre țigara electronică după 20 de ani de utilizare

La aproape două decenii de la apariția țigărilor electronice, tot mai multe studii și observații clinice arată că acestea nu sunt soluția simplă pentru renunțarea la fumat, așa cum au fost promovate inițial. Medicul pneumolog Beatrice Mahler vorbește despre dependență, fumat dual și riscurile ignorate ale vapingului.

Țigara electronică modernă a fost dezvoltată în 2003 de Hon Lik, iar în doar câțiva ani a ajuns pe piețele din întreaga lume. Intrarea pe piața europeană și americană în jurul anilor 2006–2007 a coincis cu o strategie de marketing care a pus accent pe ideea de „alternativă mai sigură”. În lipsa unor studii solide la acel moment, produsul a fost perceput rapid ca o soluție de compromis între continuarea fumatului și renunțarea completă.

Dr. Beatrice Mahler, despre țigara electronică

Această percepție a fost alimentată și de faptul că dispozitivele permiteau controlul nivelului de nicotină, ceea ce a dus la ideea că utilizatorii își pot reduce treptat dependența. În realitate, studiile ulterioare au arătat că acest control este rar exercitat eficient în practică, iar mulți utilizatori rămân la doze constante sau chiar cresc frecvența utilizării.

„Încep să fie studii, pentru că datele pe care eu le am arată că deja sunt 20 de ani: 2006 a fost prima dată când, în China, au fost introduse aceste dispozitive, după au apărut și în Statele Unite. Aceste dispozitive, inițial, într-un fel de șiretlic,aceasta este părerea mea, au fost prezentate ca o soluție pentru renunțarea la fumat, pentru că s-a spus: da, ok, nu mai ai nicotină sau ducem o doză tot mai mică de nicotină în corp.”

Dependența nu este doar chimică

Dependența de nicotină este doar o parte a problemei. Componenta comportamentală, gestul repetitiv, rutina asociată, contextul social, joacă un rol major în menținerea obiceiului. În cazul țigărilor electronice, aceste mecanisme sunt nu doar păstrate, ci uneori chiar întărite.

„Dar, până la urmă, dependența de gest este foarte dificil de cuantificat și, pentru marii fumători, poate să fie o soluție să începi să vapezi”, mai adaugă dr. Mahler.

Dispozitivele moderne sunt concepute pentru a fi ușor de utilizat în orice moment, fără limitările impuse de țigările clasice. Astfel, utilizatorul nu mai este constrâns de durata unei țigări sau de necesitatea de a ieși într-un spațiu dedicat, ceea ce duce la o repetare mult mai frecventă a gestului. În timp, acest lucru consolidează dependența comportamentală și face renunțarea mai dificilă.

Fumatul dual complică renunțarea

Fumatul dual a devenit una dintre cele mai frecvente situații întâlnite în practică. Mulți fumători adoptă țigara electronică fără a renunța complet la cea clasică, folosindu-le alternativ în funcție de context. De exemplu, vapingul este utilizat în spații în care fumatul este interzis, iar țigara clasică rămâne asociată anumitor momente sau rutine.

„Studiile, care deja sunt destul de consistente, au arătat că fumatul dual este o provocare tot mai mare și că există, în mod real, această problemă: fumatul dual este mult mai greu de abordat din perspectiva renunțării la fumat.”

Această combinație menține expunerea la substanțe toxice și, în același timp, împiedică procesul de renunțare. Din punct de vedere psihologic, creierul nu mai percepe o ruptură clară de obiceiul fumatului, ci doar o adaptare a acestuia. În consecință, dependența este menținută pe două planuri simultan.

Dependența poate deveni mai subtilă, dar mai frecventă

Un aspect important evidențiat de cercetări este frecvența utilizării. Spre deosebire de țigările clasice, care presupun un început și un sfârșit clar al consumului, țigara electronică permite utilizare fragmentată și continuă pe parcursul întregii zile.

„ Pe de altă parte, țigara electronică duce la o dependență mai mare și ca frecvență, chiar la un consum mai ridicat decât țigara clasică.”

Acest tip de consum „discret” face ca utilizatorul să inhaleze de zeci sau chiar sute de ori pe zi, fără să perceapă acest lucru ca fiind echivalentul unui număr mare de țigări. În plus, unele dispozitive moderne livrează nicotină într-o formă care este absorbită rapid, ceea ce poate întări dependența fără ca utilizatorul să conștientizeze pe deplin acest proces.

O dependență greu de măsurat și de conștientizat

„Anul trecut s-a stabilit că cei care țin dispozitivul în mână mai puțin de două ore au o dependență scăzută; cei care îl țin între două și patru ore din 24 au o dependență moderată; între patru și șase ore, dependență severă; iar peste șase ore,dependență foarte severă.”

În lipsa unor repere clare și universal acceptate pentru evaluarea dependenței de vaping, utilizatorii tind să își subestimeze consumul. Spre deosebire de țigările clasice, unde numărul de țigări fumate este ușor de cuantificat, în cazul vapingului nu există o unitate standard de măsură.

„M-am uitat în jurul meu, la persoanele pe care le cunosc, și am observat că aproape tot timpul au dispozitivele pe masă sau în mână. Și mi-am dat seama că ele nici măcar nu conștientizează că au o dependență foarte severă.”

Această lipsă de delimitare face ca utilizatorii să nu perceapă cât de des folosesc dispozitivul. Observațiile din viața de zi cu zi confirmă că mulți oameni țin țigara electronică la îndemână în mod constant, folosind-o aproape automat, fără o decizie conștientă de fiecare dată.

Mitul substanțelor „sigure”

Un argument frecvent întâlnit este că ingredientele lichidelor de vapat sunt sigure, deoarece sunt utilizate și în industria alimentară. Diferența esențială constă însă în modul de administrare. Organismul procesează diferit substanțele ingerate față de cele inhalate.

„Se spune că toate aceste substanțe chimice din dispozitivele de vapat nu sunt nocive, pentru că sunt aprobate pentru consum. Da, sunt aprobate pentru consumul alimentar. Însă aparatul respirator nu poate fi comparat cu aparatul digestiv.”

În timpul procesului de încălzire, aceste substanțe pot suferi transformări chimice, rezultând compuși noi, cu potențial toxic. În plus, inhalarea repetată expune direct țesutul pulmonar la aceste substanțe, ceea ce poate duce la iritații, inflamații și alte efecte adverse.

Plămânii nu sunt făcuți pentru altceva decât aer

Această observație subliniază un principiu fundamental al fiziologiei umane: plămânii sunt adaptați exclusiv pentru schimbul de gaze. Orice alt tip de particule sau substanțe poate perturba acest proces.

„Dacă ne intră mâncare în plămâni, putem muri de pneumonie de aspirație, care este foarte gravă și se tratează în terapie intensivă. Chiar și o cantitate mică poate fi periculoasă. În afară de aer, aer curat, nimic nu are voie să ajungă în plămâni.”

Chiar dacă vapingul nu este echivalent cu aspirația alimentelor, ideea de bază rămâne valabilă: inhalarea repetată a unor substanțe străine poate afecta funcționarea normală a sistemului respirator. În timp, aceste efecte pot deveni vizibile clinic, mai ales în cazul utilizării pe termen lung.

După aproape 20 de ani de la apariție, țigara electronică rămâne un fenomen complex, aflat încă în evaluare. Deși a fost percepută ca o alternativă la fumat, datele acumulate arată că dependența persistă, adesea sub forme mai subtile, iar utilizarea combinată este frecventă.

În absența unor concluzii definitive privind siguranța pe termen lung, tot mai mulți specialiști atrag atenția asupra necesității unei abordări prudente și informate.

CITEȘTE ȘI: Medicul Beatrice Mahler explică de ce dependența de nicotină este extrem de grea: „Fumatul este o boală”

 Singurul sirop care poate curăța plămânii fumătorilor, potrivit medicinei naturiste. Se prepară din doar 3 ingrediente