Imagini în premieră cu ”Fiara din Balcani” în închisoare. Temutul Passaris este de nerecunoscut: A chelit, a renunţat la barbă şi…

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Aflat în Penitenciarul Gherla, Passaris a oferit un interviu şi a fost pozat în celulă, iar interlocutorul său a fost părintele Gervasios, duhovnicul ”Fiarei din Balcani”. Criminalul, care se află în detenţie de 16 ani, a spus că vrea să le ceară scuzele rudelor victimelor sale, dar a susţinut şi că s-a apropiat de Dumnezeu de când se află în detenţie.

”Sunt bine. Sunt unde sunt, îmi ispăşesc pedeapsa. Citesc, scriu poezii, mă rog. Când se termină ziua simt că nu am apucat să fac toate lucrurile pe care mi le-am dorit. Îmi pare foarte rău! Dacă aş putea da timpul înapoi, aş face lucrurile cu totul altfel”, a declarat Konstantinos Passaris.

Temutul criminal s-a schimbat mult de când a fost arestat, şi este aproape de nerecunoscut faţă de vremurile în care evada din închisoare şi comitea crime. A chelit, a renunţat la barbă şi… se pocăieşte. (VEZI AICI: MOTIVUL PENTRU CARE S-AU PANICAT GARDIENII)

Vezi galeria foto
6 poze

Cazul criminalului Passaris a ţinut capul de afiş al presei de la noi în 2001, fiind redat pe larg de CANCAN.RO, SITE-UL NR 1 DIN ROMÂNIA. În 24/25 noiembrie 2001 ucigaşul a executat cu sânge rece doi angajaţi ai casei de schimb valutar “Le Petit Bijou”, a furat peste jumătate de miliard şi s-a făcut nevăzut împreună cu o femeie. A fost identificat şi prins în timp record, fiind arestat pe 27 noiembrie. Potrivit profilului psihologic realizat de criminalişti, violenţa cu care acţiona “Fiara din Balcani” provenea tocmai din impulsivitatea acestuia.

“Latura agresivităţii are la bază structura impulsivă a sa. Trecerea la actul agresiv propriu-zis sau violenţa reprezintă conduite învăţate, exersate, potenţate de un ansamblu de frustrări, de atitudinea de opoziţie a lui Passaris. Ea este, de altfel, modul de relaţionare a subiectului pe durata desfăşurării infracţiunilor”, au arătat criminaliştii. (VEZI ŞI: Passaris – ”Mă tem ca Dumnezeu să nu fie supărat pe mine! Vreau să…”)

În faţa acestora, grecul a susţinut, culmea, că nu a iubit violenţa. “Nu am iubit violenţa, chiar dacă însăşi societatea m-a învăţat ce este forţa de constrângere, în toate modurile ei de prezentare. Ori de câte ori am utilizat violenţa am făcut-o din necesitate, în principal pentru a mă salva pe mine sau prietenii mei de la moarte sau arestare, fapt ce este pentru mine egal cu moartea. Violenţa în sine nu m-a delectat şi nici nu m-a făcut fericit vreodată, nu am folosit violenţa pentru a face dreptate, nici măcar mie, oricât de mult aş fi flirtat cu ideea”, spunea Passaris. (CITEŞTE ŞI: PASSARIS, PERICULOS ŞI DIN SPATELE GRATIILOR)