Se apropie Halloween-ul, iar poveștile înfricoșătoare ies la suprafață! Mihai Trăistariu a făcut dezvăluiri neașteptate pentru CANCAN.RO despre cele mai mari temeri ale sale, experiențele cărora nu le-a găsit nicio explicație și un plan pe care îl are pentru momentul în care va ajunge la bătrânețe. Dar asta nu este tot! Cântărețul a rememorat și o întâmplare din copilărie care l-a marcat ani la rând.
Pe 31 octombrie, când costumele înfricoșătoare, poveștile misterioase și petrecerile tematice sunt în centrul atenției, Mihai Trăistariu vine cu propriile confesiuni. Artistul nu se ferește să vorbească despre lucrurile mai puțin obișnuite din viața sa și recunoaște pentru CANCAN.RO că, deși nu se teme nici de pandemie, nici de război sau de inteligența artificială, există un subiect care îl pune serios pe gânduri… sănătatea.

Mihai Trăistariu sărbătorește Halloween-ul
Mihai Trăistariu: „Asta e spaima mea cea mai mare.”
Dacă pentru unii Halloween-ul înseamnă doar distracție și costume spectaculoase, pentru Mihai Trăistariu, poveștile neobișnuite nu se opresc aici. Artistul a vorbit pentru CANCAN.RO despre dorința de a fi criogenat, de teama că apropiații săi nu îi vor lua în serios această decizie, dar și despre experiențele bizare pe care spune că le-a trăit în propria locuință. În plus, artistul a dezvăluit frica pe care o avea în copilărie, după un episod petrecut în toiul nopții, și a explicat de ce Halloween-ul și celelalte sărbători internaționale merită, în opinia sa, să fie celebrate și în România.
CANCAN.RO: Ce planuri ai pentru 31 octombrie anul acesta? Cum obișnuiești să sărbătorești Halloween-ul?
Mihai Trăistariu: Ca în fiecare an de Halloween, organizez un concert al școlii mele de muzică din Constanța, cu elevii școlii, iar toți copiii se îmbracă, se costumează de Halloween. Tot timpul facem acest spectacol. Cântăm piese obișnuite, dar suntem îmbrăcați în costume de Halloween, ca să ne postăm, să avem imagini cu așa ceva.
După concertul ăla, întotdeauna ies cu profesorii școlii, care sunt adulți, și cu doi-trei prieteni și sărbătorim. Dacă plouă, mergem la restaurant, bem un vin sau mâncăm ceva bun.
CANCAN.RO: Te-ai hotărât deja cum te vei costuma anul acesta?
Mihai Trăistariu: Nu m-am gândit încă, dar o să caut niște poze. În anii trecuți, m-am făcut vampir, cu colți, cu sânge, pe acolo, undeva.
CANCAN.RO: Ce amintiri ai din copilărie legate de Halloween?
Mihai Trăistariu: Pe vremea mea, în copilăria mea, nu se sărbătorea Halloween-ul, nici nu știam de el. Părinții mei nu făceau nimic în sensul ăsta și atunci nici școlile nu făceau, cred. Deci nici eu n-am manifestat vreo dorință. Cred că nici nu se știa în România, acum vreo 30-40 de ani, de Halloween. Deci nu s-a întâmplat nimic.
CANCAN.RO: Ești o persoană curajoasă sau te sperii ușor?
Mihai Trăistariu: De fel, sunt o persoană curajoasă, nu mă sperie absolut nimic. Nu m-a speriat nici pandemia, nici războiul, nimic.
Nu mă sperie nici inteligența artificială, care vine și care ucide omenirea și nu știu ce. Toate știrile astea bulversante nu mă sperie.
Singurul lucru care mă pune pe gânduri și mă agită este sănătatea.
De exemplu, anul trecut m-a înțepat un pic inima. Un pic mai mult, adică vreo opt luni. Și am avut o spaimă și m-am dus la doctor. Mi-a zis că n-am nimic, dar totuși am avut ceva. M-am mai liniștit.
Nu prea dormeam bine, probabil de la nesomn. Adică aveam multe nopți în care nu dormeam deloc. Zero minute. Și atunci s-a adunat o busenă și mă durea inima.
Și atunci am fost speriat. În rest, așa, nu mă sperie nimic decât problemele de sănătate, care nu prea sunt. Dar uite că am avut situația asta.
Dar de atunci iau niște medicamente de liniștire, magneziu, de somn. Încerc să-mi caut orarul de somn, să mă culc la 10-11 noaptea, să nu mă mai dezechilibrez. Și mi-am revenit.
CANCAN.RO: Care este cea mai mare frică a ta?
Mihai Trăistariu: Am declarat în repetate rânduri că vreau să mă criogenez când o să fiu bătrân-bătrân, tocmai în ideea de a prinde viitorul, să mă trezesc undeva în viitor.
Și frica mea e că, dacă mi se întâmplă ceva rău, Doamne ferește, oricând ar fi asta, prietenii mei, rudele și frații n-au înțeles și o iau în râs. N-au priceput deloc că eu chiar vorbesc serios și mi-ar plăcea să fiu criogenat.
Sunt câteva centre prin Anglia, prin Rusia, prin America. Le-am explicat cum sunt procedurile și sper să nu pățesc ceva înainte de a mă criogena eu de la sine. Dacă nu pățesc nimic, mă duc de bunăvoie.
Nu știu, când nu voi mai putea, până la 80-90 de ani, poate până atunci, cum zic specialiștii inteligenței artificiale, o să vină ea cu îmbunătățiri și o să trăim 200 de ani, 300 de ani.
Deci o să ne rezolve și bătrânețea. Dar nu știu, deocamdată asta ar fi soluția să ajung să trăiesc în viitor.
Îmi place ideea asta, să mă trezesc peste 200, 300, 1.000 de ani, să văd cum o să fie viitorul.
Și asta e spaima mea cea mai mare: că prietenii mei fac mișto și nu o să mă ducă nimeni, în caz de ceva rău, la vreun centru de asemenea… și o să mă îngroape în mod clasic, iar eu nu vreau așa ceva. Nu știu cum să fac.
Acum, nici să mă duc de pe acuma, Doamne ferește, ca să fiu sigur. Dar tot timpul vorbesc cu ei și mă cert cu ei pe tema asta. Le zic: „Bă, vă las moștenire, numai să mă duceți la acele centre de criogenare”.
Să vedem, Doamne ferește, Doamne ajută. Nici nu știu cum să mai zic.
CANCAN.RO: Ce părere ai despre faptul că Halloween-ul a devenit atât de popular și în România?
Mihai Trăistariu: Eu sunt adeptul sărbătorilor internaționale care vin și în România. Nu mă deranjează niciuna dintre ele și toate au farmecul lor. Și e bine să avem cât mai multe, ca să se bucure și copiii, și oamenii de tot felul de tradiții, până la urmă.
Chiar dacă sunt de afară.
Uite, nemții au Oktoberfest, care durează o lună, și luna octombrie e o petrecere continuă. Numai tarabe deschise, ca un târg.
Ca un târg de Crăciun, cu bere, cu mâncare, cu sărbătoare, cu evenimente, cu concerte. E plin de târguri. Am fost în Germania anul trecut.
Am avut concert și am nimerit exact în perioada asta de Oktoberfest și era atâta lume pe străzi, ca la o sărbătoare de o lună întreagă.
Mie îmi plac lucrurile astea, la fel ca Halloween-ul, Crăciunul și toate celelalte. Ele au farmecul lor.
Chiar și Paștele, cu toată Învierea și luarea luminii, are și el farmecul lui. Și cu multă lume la biserică. Fiecare cu tradiția lui.
Deci eu am adoptat întotdeauna obiceiurile astea și îmi plac, nu mă deranjează și chiar le promovez.
CANCAN.RO: Crezi că românii au adoptat această sărbătoare mai mult pentru distracție sau din dorința de a urma tendințele?
Mihai Trăistariu: Românii au luat totul ca pe o distracție.
Deci eu cred că românii au luat-o ca pe o distracție și ca să poată să mănânce mici, să bea bere și să facă friptane pe grătare. Cam așa-i românul. Și să asculte manele.
Nu cred că au luat-o ca pe niște tradiții. Să mai aibă o sărbătoare unde să petreacă. Românul e foarte petrecăreț.

Mihai Trăistariu a făcut dezvăluiri neașteptate
Mihai Trăistariu: „Maică-mea îmi apare foarte des în vis și-mi spune lucruri”
CANCAN.RO: Ai avut vreodată o experiență căreia nu i-ai găsit o explicație?
Mihai Trăistariu: Tot timpul am avut… Maică-mea îmi apare foarte des în vis și-mi spune lucruri, iar eu le notez pe hârtie ca să nu le uit.
Am o mașină de spălat acasă, pe care o păstrez și acum. Care, de două ori în ultimii trei ani, mi-a făcut niște semne, niște păcărituri, niște țăcănele pe care le-am și postat, le-am dat și la ziar.
Deci am avut senzația că îmi transmite un mesaj cineva. Am deconectat-o din priză, de la apă, tot, și tot făcea păcăriturile alea, mă rog, pe care le-am notat la rândul lor și le-am dat unor prieteni să le descifreze.
Adică mai sunt așa semne.
Eu am minore experiențe cărora nu le găsesc nicio explicație. Dar nici nu intru în panică. Numai că stau pe gânduri, mă uit la documentare, încerc singur să mi le explic.
Mai vorbesc cu ChatGPT, că mai nou e noul meu consultant, și vorbesc despre nutriție, despre sport, despre somn, despre tot ce îl întreb acolo.
Tot ce mănânc îi dau poză. Dacă vreau să mănânc ceva, îl întreb înainte pe el, adică să-mi spună dacă e bine sau nu. Mă sfătuiesc cu ChatGPT în fiecare zi și atunci, și în cazul ăsta, la fel.
Dacă am vreo nedumerire, îl întreb pe el, poate are vreo explicație. Și de multe ori mai găsește câte ceva pe net. Caută el și îmi zice ce ar putea însemna.
Dar ceva așa major, major, nu am avut, să zic, fantome sau ceva. Încă nu.
CANCAN.RO: Există ceva de care îți era foarte frică în copilărie?
Mihai Trăistariu: Pe vremea copilăriei mele nu exista Moș Crăciun. Cred că nici de Moș Nicolae nu-mi mai aduc aminte, dar exista, în schimb, Moș Gerilă, de la ger. Așa era acum 40 de ani.
Și atunci, nici la noi nu venea.
Noi eram patru copii, părinții, săraci. Nu a venit niciodată Moș Gerilă. Dar, într-un an, a venit.
Aveam vreo 12 ani. Și taică-miu, nu știu, deodată, într-o noapte, a început să urle prin casă că a venit Moș Gerilă. Și eu m-am speriat.
Noi toți ne-am speriat, dar eu m-am speriat cel mai tare, fiind cel mai mic. Și am avut o spaimă ani de zile din cauza lui taică-miu, care, în noaptea aia, urla pe întuneric în apartamentul nostru cu patru camere să meargă cineva la ușă, că a venit Moș Gerilă.
Ori eu nu pricepeam și plângeam, mergând pe întuneric, pe hol, până s-a aprins un bec.
„Ce-i cu Moș Gerilă ăsta? De ce a venit la ora aia? Ce e moșul?” Mă trezise din somn.
Și am avut o spaimă ani de zile. Când venea Moș Gerilă, în loc să mă bucur că vine cu cadouri, mă luam de spaimă că a venit moșul la ușă.
Bineînțeles că găseam în ghetuțe câte ceva, dar nu mai era nicio bucurie, era doar o spaimă groaznică, cât taică-miu, fiindcă eu eram cel mai mic, mă punea pe mine să verific la ușă dacă a venit Moș Gerilă.
Și asta era spaima copilăriei mele. Să nu cumva să vină Moș Gerilă să mă mănânce, să mă înhațe, nu știu.
CANCAN.RO: Cum arătau serile de toamnă în copilăria ta?
Mihai Trăistariu: Eu am fost un copil cuminte și silitor, și bun la învățătură. Și atunci când venea toamna, mintea mea era concentrată la lecții, să-mi fac caietele, să arate bine cărțile, toate manualele, să fie totul pus la punct, că eram tocilar și voiam să fiu un copil văzut ca un elev de nota 10, tot timpul cu mâna pe sus.
Făceam temele înainte cu o săptămână, adică temele și lecțiile le făceam de unul singur, ca să știu când vine ora să ridic eu mâna, să zic: „Eu, eu, eu, eu știu!”
Îmi plăcea să fiu perceput ca un copil deosebit. Și așa și eram. Eram un copil de 10 pe linie și la bacalaureat, cu 10 la matematică.
Am intrat și la liceu, și la facultate printre primii. Adică am avut și la facultate, trei facultăți, toate cu bursă de merit, tot în ideea să fiu văzut bine, să fiu pus la punct cu toate cele, să fiu informat, să cunosc din toate domeniile.
Mergeam la toate olimpiadele școlare, nu doar la matematică, unde am fost la olimpiada națională. Mergeam și la biologie, la română, la engleză am fost, la geografie am fost pe țară, la Craiova.
Adică numai așa făceam.
Așa era felul meu de a fi și atunci toamna, la mine, era cu învățatul.
Începeam pe 15 septembrie, așa era atunci, și la mine toamna însemna să merg la muzeu, să merg la școală, să fiu harnic, să-mi fac temele. Nu ieșeam deloc la joacă. Toamna, la mine, era despre învățat.
Cădeau frunzele afară, iar eu învățam și scriam, mă uitam pe geam și lucram pentru școală.
Deci, la mine, în timpul anului, școala era principală și era baza, nimic altceva.
În vacanță mergeam la joacă, dar în timpul anului nu. În casă, eu învățam.
VEZI ȘI: Cât plătești pentru o noapte în garsonierele lui Mihai Trăistariu. Tariful pentru septembrie