Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 noiembrie. A pătimit din porunca împăratului Constantin Copronim (741-775) pentru că a apărat cinstirea icoanelor.
În timpul crizei iconoclaste (distrugerea icoanelor) începută de împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul/Sirianul (717-741), ce a durat până în anul 787, când cel de-al şaptelea Sinod Ecumenic a restabilit cultul sfintelor icoane, monahii care s-au opus cu dârzenie acestei mişcări au suferit chinuri cumplite. Împăraţii iconoclaşti au închis aproape toate mănăstirile şi bisericile în care se aflau sfinte icoane. Monahii erau schingiuiţi — li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoane. Celor ce zugrăveau icoane li se ardeau degetele până la carbonizare pe table din aramă înroşite în foc. Sfântul Cuvios Ştefan cel Nou s-a născut în Constantinopol, în timpul împăratului Anastasie (713-715), s-a călugărit la vârsta de 16 ani, fiind deprins din familie cu viaţa aspră şi cu faptele bune. La 30 de ani a fost ales stareţ al Mănăstirii Sfântului Auxentie, în apropierea Calcedonului. De aici, a fost luat şi întemniţat la Pretorion. Alături de alte câteva sute de creştini, Sfântul Ştefan a trăit în închisoare ca într-o adevărată mănăstire. Aflând ce se întâmplă, împăratul iconoclast Constantin Copro l-a supus la chinuri, primind astfel cununa muceniciei.
Tot astăzi este pomenit Sfântul Mucenic Irinarh din Sevastia (Capadocia — Asia Mică), care a fost călău. În timpul persecuţiei lui Diocleţian (284-305), primind poruncă de la Maxim, dregătorul Sevastiei, să omoare şapte femei creştine, sufletul lui Irinarh s-a luminat cu dumnezeiescul har al lui Dumnezeu, văzând curajul cu care acestea îl mărturiseau pe Hristos. Pentru că l-a mărturisit şi el pe Hristos, a primit cununa muceniciei alături de preotul Acachie, cel care îl botezase.