Despre activitatea profesională a lui Raed Arafat s-a tot vorbit, mai ales în ultimul an, în contextul pandemiei. Însă, în ceea ce privește viața personală lucrurile sunt destul de neclare. Cei drept, se cunosc câteva aspecte despre omul Raed Arafat, nu secretarul de stat.
Astfel că la un moment dat, într-un interviu acordat, Șeful Departamentului pentru Situații de Urgență a dezvăluit motivul pentru care nu este căsătorit.
„Sunt o mie de răspunsuri care se pot da, dar uite aşa, simplu: pentru că era imposibil să combin lucrul pe care eu l-am făcut ani de zile cu o viaţă personală care să fie dedicată unei familii. Nu poţi să ai familie şi să ai în acelaşi timp o muncă în care eşti implicat 24 din 24, la maxim. Asta e părerea mea, plus că nu s-a întâmplat. La noi în familie, tatăl meu a fost însurat la 47-48 de ani. Suntem doi fraţi şi o soră. Fratele a fost subinginer, iar sora este medic. Eu am mers după pasiune, după muncă şi după dedicare totală la această activitate. Un concediu adevărat am avut ultima dată în 2004”, a declarat Raed Arafat la digi24.ro.
Cu toate acestea, nu regretă niciun sacrificiu făcut pentru meseria pe care o iubește.
„Nu regret şi fiecare chestie are un aspect pe care trebuie să-l înţelegi: pentru a face asta, trebuie să renunţi la asta, pentru a face un lucru, trebuie să scazi un alt lucru. Asta înseamnă să duci o pasiune până la capăt şi să o duci continuu, cu acelaşi nivel de pasiune, să nu o scazi.”, a mai adăugat acesta.
Raed Arafat, declarații despre ființa care-l aștepta acasă
Deși nu a fost niciodată căsătorit, șeful DSU mărturisește că la un moment dat, a avut un câine. Doar că, din cauza programului încărcat a fost nevoit să îl dea unui prieten.
„Am avut un câine, până a început să-mi facă o figură în stradă… Eu îi dădeam de mâncare, îi dădeam apă. La un moment dat, câinile a început – şi l-am prins făcând asta… Unii îmi ziceau în stradă – la Mureş era, la Sângeorgiu de Mureş: De ce nu-i dai câinelui apă şi mâncare, când eşti plecat? Pentru că plecam dimineaţa, mă întorceam seara foarte târziu, uneori plecam într-o misiune cu elicopterul noaptea şi uneori nu veneam decât a doua zi, pentru că nu puteam să ne întoarcem, deci asta a fost… lucram cu Transgazul, cu elicopterul Alouette atunci şi niciodată nu ştiai ce se întâmplă.
Şi câinele cerşea apă şi mâncare de la vecini. Cum trecea cineva pe stradă, lua castronul, îl ţinea şi se plimba la gard, de faţă cu toţi, să le arate că nu are mâncare! Era clar. Adică câinele suferea. El era în grădină, totuşi, dar cu toate astea, era foarte greu de ţinut şi l-am dat unui coleg care l-a dus la ţară ca să crească bine acolo. Era un lup alb, era superb, dar nu mergea! Deci, am încercat, să ştiţi, inclusiv câinele n-a putut să… Se plângea, să ştiţi.”, a mai adăugat șeful DSU.