”Eu sunt RALUCA, „curva” de pe net” Mesajul acestei tinere de 30 de ani a stârnit mari controverse

Publicat: 02/03/2017 | 19:01

Raluca Jensen este o femeie de 30 de ani care îşi creşte fetiţa singură şi care a reuşit să creeze mari controverse cu un articol postat pe blogul ei, intitulat ”Eu sunt Raluca, "curva" de pe net”.

Femeia a fost jignită de multe ori de internauţi, deoarece îşi exprimă părerile pe Facebook fără reţineri, aşa că a decis să le dea o replică dură.

”M-am născut pe 19 Martie 1986 într-un spital jegos din Drobeta Turnu Severin. Mama avea 17 ani, tata 27. Nu se iubeau (cel puţin aşa mi-a spus mama) dar a rămas gravidă şi bunica nu a vrut „să o facă de râs la vecini” aşa că s-au căsătorit. Tata bea, mama lua bătaie. A durat un an după care s-au despărţit. Ura pe care o avea pe tata, a vărsat-o pe mine: „Eu te-am făcut, eu te omor! Trebuia să fac avort sau să te fi lăsat lu´ tac’tu…”
 
După revoluţie, mama a încercat să se stabilească în Italia, la sora ei. Aveam vreo 3 ani atunci. Nu mai ţin minte cât am stat în Modena dar am învăţat bine limba italiana atunci. Apoi ne-am întors acasă, în România. Tot atunci am fost dusă la o grădiniţă „specială” din oraş pentru că eram considerată un copil foarte inteligent. Făceam teste IQ zilnic şi totul se preda în limba franceză. Mama a plecat iar în Italia dar m-a lăsat cu bunica care nu prea înţelegea de ce trebuia să mă ducă la gradiniţa aia din capul oraşului când putea la fel de bine să mă lase la grădiniţa din cartier. Aia a şi făcut.
 
Eram o copilă foarte timidă. Nu mă mişcam de pe scaun dacă mergeam în vizită. Aveam o memorie extraordinară. Citeam o poezie o singură dată şi apoi o ştiam. Era mai greu cu geografia. Şi acum mă rătăcesc şi nu înţeleg nimic. Îmi plăcea să mă joc elastic, ţară ţară vrem ostaşi şi să îmi iau un preş pe care stăteam ore întregi la bancă cu păpuşile. Luam bătaie de la copii uneori. Nu suportam jocurile agresive şi îmi era frică să mă urc în pom (odată am rămas acolo ore întregi) De la mama luam bătaie din orice. Stătea prost cu nervii. Era greu să mergi la dicotecă noaptea şi să te trezeşti dimineaţa sau să ai răbdare să faci lecţiile cu copilul. Îmi f***a câte o palmă peste bot şi aia era! Voilá educaţie! Parcă o şi aud pe bunică-mea spunându-i: „Nu mai da mă mamă mă în ea…” atunci când mi-a curs sânge din nas de la inele ei de aur de pe degete.
 
Mama nu a lucrat în viaţa ei. Făcea bani cu drumurile la sârbi în care vindea benzină (parcă) sau avea iubit care o întreţinea. Sau mai dădea bani împrumut şi lua dublu. Chestii din astea. Muncă din asta la care nu trebuie să te trezeşti în fiecare dimineaţă şi să te grăbeşti să mergi la serviciu.
 
La 12 ani (ai mei) ne-am mutat în Trelleborg, Suedia. Mama îl găsise pe John la nu ştiu ce prietenă. Nu era vorba de iubire aici… era vorba de acte. Bine, apoi cred că ea chiar s-a îndrăgostit de el. Au stat mulţi ani împreună. Apoi el a înşelat-o şi ea l-a găsit pe Mihai. Un libidinos din ăla obsedat de cum arată. Părul lung şi corpul bronzat de la solar. Trăia pe ajutor social în Suedia dar mergea în vacanţe prin Thailanda. Îşi cântărea mâncarea pe care o mânca să nu cumva să facă burtică şi ţinea valiza cu haine pentru fetiţele din Thailanda sub pat. Venea des pe la noi. Nu îl suportam. Adora să facă plajă în chiloţi la noi pe balcon. Îşi strângea boxerii sub c***e până îi făcea chiloţi tanga. Asta ca să nu cumva să se bronzeze naşpa. Mda…  
 
La 14 ani alergam cu ziarele prin oraş să fac bani pentru a putea merge în vacanţă cu echipa de baschet la care jucam. Toţi făceam asta. A fost primul meu job.
 
Am terminat generala, am intrat la liceul economic şi apoi, la 18 ani m-am mutat de acasă. Lucram ca asistentă medicală la un centru de bătrâni cu probleme psihice şi mergeam cu o maşină la tot felul de alarme pe care le primeam noaptea. Bolnavi de cancer, bătrâni care aveau nevoie de ajutor sau tineri cu tot felul de boli sau probleme. În timpul ăsta studiam la facultatea de business development din Malmö. Schimbam 3 autobuze să ajung la ore.
 
La 21 de ani m-am îndrăgostit de Emilio. Ne-am mutat împreună şi am făcut o fetiţă care ne face viaţa mai frumoasă. La 25 de ani ne-am despărţit. Fetiţa avea 5 luni ia eu mă uitam în oglindă şi uram faptul că ajunsesem exact ca mama. Singură cu un copil. Am rămas prietenă cu tatăl fetiţei mele şi duminica ne întâlnim mereu la cafea. Eu, el, Lianna şi fratele ei, Leonel.
 
Am o viaţă normală. Dimineaţa mă trezesc, beau cafea şi mănânc ceva. Apoi ascult muzică şi fac curat. Îmi duc fetiţa în parc dacă sunt liberă şi dacă nu, o duc la gradiniţă. Merg la studio unde lucrez şi mai ascult artişti şi melodii noi. Fac câte un interviu pe Skype şi programez interviuri pentru tot felul de artişti cu care lucrăm. Apoi merg acasă, gătesc şi arunc gunoiul. Merg la autobuz, îmi iau fetiţa de la grădiniţă, mâncăm şi apoi o pregătesc să o las la grădiniţa de noapte sau la ta-su ca să pot să merg la al doilea job. Încep la ora 19.00 şi termin la 04.00. Uneori dorm când ajung acasă… alteori nu. Câteodată adorm fără să vreau şi altădată nu pot să dorm 2-3 zile la rând. Când sunt liberă citesc, mă joc cu fetiţa mea, scriu şi beau vin roşu.
 
Sunt singură. Nu am surori, nu am fraţi. Nu am contact cu mama sau cu tata. Pe tata nu l-a interesat niciodată nimic de când s-a despărţit de mama. Mama m-a crescut împreună cu bunica. Bătăile şi înjurăturile erau la ordinea zilei. „Proasto, curvo, toanto, handicapato, împuţito, nesimţito, posedato”. Asta m-a făcut să fiu imună la înjurături şi cuvinte spuse aiurea de alţii. Chiar nu îmi pasă.
 
Toată viaţa mea m-am uitat în oglindă şi mi-am promis că nu o să fiu în viaţa mea ca mama. Nu o să depind niciodată de un bărbat. Nu o să mă încânte niciodată cadourile. Nu o să îmi lovesc niciodată copilul psihic sau fizic. Nu o să stau în viaţa mea aiurea, fără un job. Nu o să fac niciodată rău copilului meu. Nu o să fac niciodată rău cuiva.
 
M-am educat singură. Muzica şi cărţile citite. Filmele, documentarele şi persoanele din viaţa mea m-au învăţat cum să fiu şi cum să nu fiu.
 
Mă consideraţi curvă pentru că scriu pe Facebook despre masturbare, fantezii sexuale şi sex oral? Nu, nu sunt curvă. Nu am luat în viaţa mea bani pentru a suge p**a şi bărbaţii cu care am ajuns în pat, în maşină sau în lift, erau bărbaţi pe care îi iubeam într-un fel sau altul. Mă consideraţi o mamă denaturată. Nu, nu sunt. Eu nu am dat niciodată o palmă la fund copilului meu. Copilul meu nu este speriat cu „o să te bată dumnezeu”. Copilul meu are mereu ce mânca şi foarte multe haine şi jucării. Copilul meu merge la dentist, se spală pe dinţi şi este spălat la fund când face c**a. Copilul meu merge în vacanţe. Copilul meu face sport şi bea lapte zilnic. Copilul meu merge la control anual la un doctor de familie şi este vaccinat când trebuie. Copilul meu învaţă despre corpul ei şi corpul unui băieţel deja de la grădiniţă. Copilei mele nu îi este ruşine să vadă o femeie în pielea goală pentru că uneori ne facem duş împreună. Copilul meu mănâncă fructe, legume şi învaţă să scrie deşi are doar 5 ani. Copilul meu se uită la documentare despre planete şi animale. Copilul meu are program de somn de la 21.00 la 08.00 şi nu, nu se trezeşte noaptea. Copilul meu face pipi şi c**a la wc de când avea 3 ani. Copilul meu este luat în braţe zilnic, pupat, admirat şi respectat. Copilul meu a mers şi merge la proteste şi a fost învăţat să spună „FUCK YOU” şi să dea un şut în c***e oricărui băieţel care o trage de păr sau încearcă să o lovească. Fetiţa mea are doar 5 ani dar vă garantez că este mai sănătoasă (psihic şi fizic) decât mulţi dintre voi.
 
Trebuie să fii bolnav să ameninţi şi să înjuri o femeie care nu ţi-a făcut absolut nimic. Trebuie să fii bolnav să vrei să moară, să facă cancer, să fie violată ea şi fetiţa ei, să fie bătută sau alte porcării pe care le-aţi scris. Trebuie să fii bolnav să ameninţi cu Protecţia Copilului şi să nu vezi copiii desculţi sau fără haine din faţa ta. Trebuie să fii bolnav să nu laşi o femeie să se exprime cum vrea. Trebuie să fii bolnav să ai atâta ură, invidie şi prostie în tine. Trebuie să fii bolnav să te simţi ameninţat de mine… eu care nu am făcut rău nimănui, vreodată.  
 
Asta sunt eu, Raluca Jensen. Liberă, independentă, vulgară, sensibilă, feminină, inteligentă, proastă, haioasă, nebună, iubitoare şi multe, multe altele. Sunt femeie, sunt mamă, sunt om. Greşesc, mă ridic, mă scutur şi merg mai departe. Vorbele voastre nu mă afectează. Vorbele voastre la adresa copilului meu mă afectează. Şi pentru asta o să continui să vă dau m**e, aşa cum stiu eu. Sensibil şi puternic. Exact ca o curvă”,
a scris Raluca Jensen pe blogul ei.

Citește și...