Înfuleci seara tot ce găsești prin frigider? Mihaela Bilic dezvăluie adevăratul motiv! Nu este întotdeauna foamea de vină

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Mâncatul seara a devenit unul dintre cele mai controversate obiceiuri alimentare, fiind asociat frecvent cu acumularea kilogramelor în plus, digestia dificilă și lipsa de disciplină. Dar este oare atât de grav să mănânci după lăsarea întunericului? Celebra nutriționistă Mihaela Bilic vine cu o perspectivă surprinzătoare asupra acestui subiect și explică de ce problema nu este neapărat ora la care deschidem frigiderul, ci motivul pentru care o facem. Specialistul atrage atenția că, de multe ori, în spatele poftelor de seară nu se ascunde foamea, ci nevoia de liniște, de confort emoțional sau de a uita frustrările acumulate de-a lungul zilei. Mai mult, aceasta consideră că plăcerea de a mânca nu ar trebui transformată într-un motiv de vinovăție, însă avertizează asupra unui comportament care poate deveni cu adevărat problematic: mâncatul compulsiv.

De ce ne liniștește mâncarea seara

Pentru foarte multe persoane, seara este momentul în care ritmul agitat al zilei încetinește, responsabilitățile sunt lăsate deoparte, iar oboseala, stresul și nemulțumirile încep să se facă simțite. Tocmai atunci apare și dorința de a mânca ceva bun, chiar dacă organismul nu mai are neapărat nevoie de o masă suplimentară. În opinia Mihaelei Bilic, acest comportament nu trebuie judecat automat, deoarece mâncarea are și o componentă emoțională, nu doar una nutritivă.

Nutriționista observă că masa de seară este condamnată aproape reflex în discuțiile despre alimentație, în timp ce efectul ei de liniștire este trecut cu vederea. Înainte de a stabili dacă un asemenea obicei este sau nu problematic, specialistul consideră că trebuie făcută o distincție clară între cina obișnuită și mâncatul târziu, determinat de alte nevoi decât foamea.

„Toată lumea condamnă masa de seară, că ar îngrășa, că ar îngreuna digestia…dar nimeni nu are curajul să conteste efectul ei garantat: mâncatul seara calmează, „șterge” nemulțumirea și frustrarea de peste zi, umple golul din casă și singurătatea din suflet. Ca să scăpăm de generalități, ar trebui să definim mai exact termenul „seară”.”

Cina nu este dușmanul siluetei

Una dintre ideile pe care Mihaela Bilic încearcă să le clarifice este aceea că masa de seară nu trebuie confundată cu ronțăitul necontrolat de dinaintea culcării. Dacă o persoană a avut un program alimentar obișnuit și ajunge la cea de-a treia masă a zilei, o cină moderată reprezintă un comportament firesc, care nu ar trebui însoțit de teamă sau mustrări de conștiință.

În explicația nutriționistei, contează atât cantitatea alimentelor, cât și momentul în care sunt consumate, dar și starea emoțională a persoanei care se așază la masă. O cină luată liniștit, cu două sau trei ore înainte de culcare, este diferită de situația în care cineva mănâncă impulsiv, fără să fie atent la cantitate sau la senzația de sațietate.

„Dacă e vorba de a 3-a masă din zi, adică de ceea ce numim CINĂ, care să conțină o cantitate moderată de alimente, mâncată cu 2-3 ore înainte de a ne culca, într-o stare de echilibru emoțional și fără să înfulecăm, atunci se numește că am mâncat de foame și e normal.”

Prin această distincție, Mihaela Bilic pune sub semnul întrebării ideea potrivit căreia simplul fapt că mâncăm seara ar reprezenta o greșeală. Din punct de vedere nutrițional, ora mesei nu este singurul factor relevant pentru greutate, fiind importante și aportul alimentar total, dimensiunea porțiilor și obiceiurile menținute în timp.

De ce deschidem frigiderul după ora 22:00, chiar dacă am mâncat deja

Situația se schimbă atunci când cina a fost deja consumată, însă, câteva ore mai târziu, apare din nou dorința de a mânca. În asemenea momente, impulsul poate avea legătură cu plictiseala, tristețea, singurătatea sau nevoia de recompensă după o zi dificilă. Mihaela Bilic subliniază că oamenii nu sunt construiți să mănânce exclusiv pentru a-și satisface necesarul de energie, ci și pentru plăcerea pe care alimentele o oferă.

Specialistul nu consideră această dimensiune emoțională un motiv suficient pentru a condamna mâncatul, ci o parte firească a relației omului cu hrana, care trebuie înțeleasă înainte de a fi judecată.

„Dacă vorbim de mâncatul după ora 10 seara, când știm sigur că am luat deja cina și doar ne plictisim, sau ne simțim singuri sau suntem triști, atunci înseamnă calmare și e normal și asta. Suntem construiți să mâncăm și de foame și de plăcere, cele două obiective se completează, nu se exclud!”

Afirmația atrage atenția asupra faptului că pofta de mâncare nu este întotdeauna sinonimă cu foamea fizică, iar recunoașterea diferenței poate ajuta la înțelegerea propriilor obiceiuri. O persoană care își dă seama că își caută liniștea într-un aliment poate începe să identifice și alte modalități de a gestiona emoțiile neplăcute.

Mihaela Bilic, despre vinovăția de după masă: „Mâncarea trebuie să ne producă plăcere”

Un alt aspect important al mesajului transmis de nutriționistă privește relația dintre alimentație, plăcere și sentimentul de vinovăție. Pentru multe persoane, încercarea de a respecta reguli alimentare foarte stricte poate transforma orice abatere într-un motiv de autocritică, inclusiv atunci când este vorba despre un desert sau o gustare consumată seara.

Mihaela Bilic susține că plăcerea oferită de mâncare nu ar trebui negată, deoarece aceasta face parte din experiența umană. În același timp, specialistul sugerează că dificultățile apar atunci când hrana rămâne singura sursă disponibilă de confort și de stare de bine.

„Mâncarea trebuie să ne producă plăcere și o stare de bine, dacă ne interzicem și ne simțim vinovați pentru asta, atunci negăm ecuația după care ne-a construit Natura, negăm instinctul și chiar viața în sine… fără puținul bine primit din mâncare, ne-ar fi foarte greu și foarte rău. Bineînțeles, dacă nu găsim altă sursă de bine, nealimentară…dar asta e o altă discuție!”

Mesajul nu reprezintă o invitație la consum alimentar nelimitat, ci o pledoarie pentru o relație mai puțin conflictuală cu mâncarea. Bucuria de a savura un preparat și capacitatea de a recunoaște momentul în care am mâncat suficient pot exista în același timp.

Ce se întâmplă când nu mănânci aproape nimic toată ziua și recuperezi seara

Mihaela Bilic vorbește și despre un obicei întâlnit la persoanele care încearcă să slăbească sau care, din cauza programului încărcat, amână mesele până târziu. După o zi în care au consumat foarte puține alimente, acestea ajung acasă cu o foame puternică și simt nevoia să recupereze tot ce au omis.

Nutriționista consideră că masa de seară este justificată într-o asemenea situație, însă avertizează că foamea acumulată poate favoriza consumul unor cantități mult prea mari de alimente la o singură masă.

„Mai există situația în care ne abținem, amânăm și nu mâncăm aproape nimic toată ziua, un fel de post autoimpus. Atunci masa de seară va fi nu numai binevenită, dar și binemeritată. Cu condiția să nu fim atât de hămesiți încât să mâncăm la o masă cât pentru 3!”

În acest context, problema nu este faptul că o persoană mănâncă după lăsarea serii, ci dezechilibrul creat de restricțiile alimentare din timpul zilei. O alimentație adaptată nevoilor individuale și un program de mese care să nu ducă în mod repetat la foame extremă pot ajuta la evitarea unor asemenea episoade.

Nu viteza cu care mâncăm este cea mai mare problemă

Una dintre cele mai interesante observații făcute de Mihaela Bilic se referă la diferența dintre mâncatul rapid și mâncatul compulsiv. Cele două comportamente pot părea asemănătoare la prima vedere, însă specialistul atrage atenția că motivația emoțională și capacitatea de a controla cantitatea consumată sunt elementele care le diferențiază.

O persoană foarte flămândă poate mânca repede, fără ca acest lucru să însemne automat că are un comportament alimentar compulsiv. În schimb, atunci când cineva folosește mâncarea pentru a se desprinde de emoțiile neplăcute și simte că nu se mai poate opri, situația capătă o altă semnificație.

„Impulsivitatea este și ea un factor important, care face diferența dintre foame și nevoia de calmare. Nu mâncatul rapid și lacom este periculos pentru siluetă, ci starea emoțională în care ne aflăm.”

Nutriționista explică apoi de ce este important să observăm dacă mâncăm în mod conștient, ca răspuns la o foame reală, sau dacă ne pierdem controlul asupra comportamentului alimentar.

„Una e să înfuleci o farfurie de mâncare, conștient fiind că ți-a fost foarte foame, dar o faci asumat și rațional, poți să te oprești, ești în control.”

Această diferență este esențială în argumentația Mihaelei Bilic, deoarece simpla viteză a mesei nu explică, de una singură, problemele de greutate sau dificultățile legate de alimentație. Totuși, mâncatul foarte rapid poate îngreuna perceperea sațietății, motiv pentru care este util să acordăm atenție și ritmului în care consumăm alimentele.

Pericolul ascuns în spatele frigiderului golit noaptea: mâncatul compulsiv

Dacă mâncatul de foame și plăcerea de a savura alimente sunt prezentate drept comportamente firești, Mihaela Bilic atrage atenția asupra unei situații mult mai delicate: pierderea controlului în fața mâncării. Este vorba despre acele momente în care o persoană nu mai alege ce și cât consumă în funcție de nevoile sale, ci încearcă să își amorțească tristețea, frustrarea, anxietatea sau alte emoții dificile.

În asemenea situații, frigiderul poate deveni o formă de refugiu, iar mâncarea este folosită pentru a evita confruntarea cu problemele care au declanșat disconfortul. Specialistul consideră că aici trebuie căutată adevărata cauză a comportamentului, nu într-o regulă rigidă privind ora ultimei mese.

„Alta e să te abandonezi mâncării, să uiți de tine și să te îndopi neselectiv cu tot ce găsești prin frigider, în dorința nemărturisită de a uita, de a evita, de a scăpa de o emoție negativă. Mâncatul compulsiv e beleaua, pentru că aici nu mai e vorba de mâncare, ci de un mecanism psihologic de evitare, de o incapacitate de a face față la provocările vieții de zi cu zi.”

Episoadele repetate de pierdere a controlului asupra alimentației merită abordate cu atenție, fără rușine sau etichete. Atunci când provoacă suferință ori afectează viața de zi cu zi, sprijinul unui psiholog sau al unui specialist în tulburări de alimentație poate fi de ajutor.

Sfatul Mihaelei Bilic pentru cei care mănâncă seara: „Cine mănâncă pentru că îl doare, trebuie să identifice mai întâi rana”

În finalul mesajului său, Mihaela Bilic propune o schimbare de perspectivă asupra obiceiurilor alimentare de seară. În locul regulilor generale și al recomandărilor care îi fac pe oameni să se simtă vinovați, nutriționista consideră că fiecare persoană ar trebui să înțeleagă de ce simte nevoia să mănânce și ce încearcă, de fapt, să obțină prin acel gest.

Dacă motivul este foamea, răspunsul este simplu și firesc. Dacă însă mâncarea este folosită constant pentru a alina o suferință emoțională, primul pas nu ar trebui să fie interzicerea alimentelor, ci identificarea problemei care a transformat frigiderul într-o sursă de consolare.

„Cred că ar trebui să ne lăsăm în pace și să nu mai căutăm sfaturi legate de masa de seară, mai ales când opinia generală este acuzatoare! Cine mănâncă de foame nu are nevoie de acorul unui nutriționist. Iar cine mănâncă pentru că îl doare, trebuie să identifice mai întâi rana. Și abia apoi, cu răbdare și bunăvoință, să găsească un alt „pansament” decât mâncarea…”

Mesajul nutriționistei este că relația cu mâncarea nu poate fi redusă la un ceas sau la o interdicție valabilă pentru toată lumea. Cina nu trebuie demonizată, iar plăcerea alimentară nu ar trebui să provoace automat vinovăție, însă momentele în care mâncatul devine principala modalitate de a gestiona suferința emoțională merită înțelese și abordate cu răbdare.

CITEȘTE ȘI: Mihaela Bilic, dezvăluiri despre viața personală. Ce spune medicul nutriționist despre partenerul ei și decizia de a nu avea copii

Dovleacul, comoara portocalie a toamnei! Mihaela Bilic explică de ce ar trebui să ajungă mai des în farfuria românilor