Îngrijitoare în Italia, diagnosticată cu cancer. Ce drepturi legale are? Toate badantele românce trebuie să știe asta

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Timp de opt ani, o româncă a fost îngrijitoare în Italia. Recent, însă, femeia a fost diagnosticată cu cancer în stadiul patru. Iar fiica ei vrea cu disperare să știe cum poate să procedeze în situația de față, având în vedere faptul că mama ei avea contract legal de muncă.

Termenul de „badante” nu mai are nevoie de traducere în limba română, semnificația lui fiind arhi-cunoscută. Badantele şi menajerele devin „asistenți de familie”, plasați la diferite niveluri în grila de salarii în funcție de locul de muncă.

Meseria de badantă presupune acordarea de asistență, îngrijire, supravegherea vârstnicului și a stării sale de sănătate, însoțirea persoanei și acordarea de sprijin în afara casei sau în călătorii, pregătirea mesei, administrarea medicamentelor, realizarea menajului dar și acordarea de suport fizic și moral.

Fiica unei badante românce a expus povestea tristă de viață a mamei sale, badantă în Italia, după ce femeia a fost diagnosticată cu cancer. Nu știe cum să procedeze în legătură cu locul de muncă și nici ce drepturi legale are: ”Avem o problemă mai delicată și am avea nevoie de câteva sfaturi cu informații exacte. Mama lucrează de 8 ani ca îngrijitoare în Italia, cu un contract de muncă legal înregistrat, iar acum este nevoită să înfrunte o perioadă tristă din viața ei. De puține zile a fost diagnosticată cu stadiu IV de cancer și este internată în spital. O așteaptă o perioadă lungă și dureroasă și nu știm ce și cum trebuie să facem în legătură cu locul de muncă, ce drepturi are mama în acest caz. Angajatorul vine cu o idee, ne spune într-un fel, prietenii din auzite ne spun altfel, totuși noi cum ar trebui să procedăm în situația de față?! Ce drepturi are mama mea și ce îndatoriri”, este mesajul tinerei.

Un specialist vine cu explicații

Avocatul Irina Daniela Radita din Milano a oferit explicații pentru rotalianul.com. Redăm mai jos precizările avocatului, conform legii, cu privire la acest caz:

”Absența în caz de boală este reglementată prin articolul 26 („Malattia”) din Contractul Colectiv Național de Muncă de sector („lavoro domestico”).

Două aspecte importante sunt de analizat în acest caz: perioada de timp în care lucrătorul are dreptul la conservarea locului de muncă și acoperirea salarială pe această perioadă.

În ceea ce privește primul aspect, articolul 26 precizează că, în caz de boală, lucrătorul are dreptul la conservarea locului de muncă în funcție de vechime pe perioadele indicate în tabela de mai jos. În caz de boală oncologică, perioadele sunt mărite cu 50% iar boala trebuie documentată de către ASL competentă pe teritoriu.

Prin zile de calendar se înțeleg incluse sâmbăta și duminica iar perioadele sunt considerate pe an solar adică numărând 365 de zile de la începutul stării de boală.
Dacă lucrătorul depășește perioadele prevăzute („periodo di comporto”) angajatorul poate proceda la concedierea lucrătorului pentru „giusta causa” (justa cauza).

În ceea ce privește al doilea aspect, acoperirea salarială este din păcate, minimă, întrucât obligația de plată a perioadei de boală cade exclusiv asupra angajatorului după cum urmează:

Cuantumul salariului în perioada de boală se calculeză în felul următor: 50% din salariu până la a treia zi consecutivă de boală iar din a patra zi înainte devine 100%.
În final, dacă angajatorul a contribuit la Cassa Colf (€ 0,03/oră) lucrătorul are anumite drepturi în plus cum ar fi spre exemplu indemnizația zilnică în caz de spitalizare și rambursul „ticket”-ului pentru prestațiile medicale de înaltă specialitate.

Să facem un exemplu concret: un lucrător cu 1 an vechime are dreptul la conservarea locului de muncă pentru o perioadă de 45 de zile de calendar și dreptul la 10 zile plătite: primele 3 zile sunt plătite cu 50% din salariu iar din a patra până în a zecea zi cu 100%. Terminate cele 10 zile, dacă starea de boală continuă, lucrătorul are dreptul numai la conservarea locului de muncă (pentru cele 35 de zile rămase).

În sfârșit, dacă starea de boală continuă și după expirarea celor 45 de zile prevăzute în contractul colectiv, lucrătorul pierde dreptul la conservarea locului de muncă, iar angajatorul îl poate concedia pentru justa cauza. Aș vrea să amintesc că, în general, depășirea perioadei de boală stabilită prin lege sau contract colectiv de sector, constituie motiv de concediere pentru toate categoriile de lucrători.”