Legătura ascunsă între IPS Pimen și Nicolae Ceaușescu. Totul s-a petrecut la Mănăstirea Putna în anul 1966

În anul 1966, Nicolae Ceaușescu a mers la Putna. A fost prima vizită la o mănăstire de la instalarea în funcția de secretar general al Partidului Comunist Român, cu opt ani înainte să devină președintele României.

Însuși regreratul IPS Pimen, cel care a fost martorul acestei vizitei fostului președinte al României, povestea că imediat după acest moment, Mănăstirea Putna, dar și alte lăcașuri de cult s-au umplut de turiști, scrie EVZ.ro.

„În anul 1966, Nicolae Ceaușescu a vizitat Mănăstirea Putna cu prilejul împlinirii sorocului de 500 de ani de la punerea pietrei de temelie a bisericii Mănăstirii Putna. După această vizită, Putna, îndeosebi, dar și celelalte mănăstiri au fost „năvălite” de mulțimea turiștilor, mai ales a școlarilor și a studenților.

Dacă Ceaușescu a fost la Putna, nu mai are nimeni dreptul să ne mai urmărească și să ne ceară socoteală de ce mergem la biserică și la mănăstiri”, spuneau turiștii cu multă bucurie sufletească”, a spus IPS Pimen.

Momentul cu Biblia a rămas în istorie

De altfel, despre acest eveniment și-a adus aminte și fostul director de la „Europa Liberă”, Nicolae Stroescu Stînişoară. Jurnalistul a povestit cum Nicolae Ceaușescu s-a aplecat să sărute Biblia, dar dictatorul a fost tras de mânecă de soția lui. Elena Ceauşescu i-a spus atunci: „Nicule, noi suntem atei!”.

Ce a găsit Oana PELLEA pe scaunele de la teatru. „Eu am strâns...

Armata OBLIGATORIE în România!? Anunțul care îi tulbură pe români

„Mi-a spus că stareţul, IPS Pimen, i-a recunoscut vocea după, de altfel, sporadicele lui participări la programul Lumea Creştină şi a fost foarte amabil cu el. S-a oferit chiar să-i dea un interviu, crezând că are un magnetofon asupra lui. I-a istorisit următoarele: „Cred că prin 1983 cei doi Ceauşeşti au venit împreună cu vreo opt vizitatori americani la Mănăstirea Putna.

Când, la sfârşitul unei ceremonii, stareţul a stat cu Biblia în faţa altarului pentru a fi sărutată de credincioşi, iar americanii au intrat în şir şi s-au conformat ritualului, Nicolae Ceauşescu, ajuns în faţa stareţului, se aplecase să sărute Biblia, când Elena Ceauşescu l-a tras de mână spunându-i: Nicule, noi suntem atei!”.

Vizita Regelui Mihai

Dar vizita lui Nicolae Ceașescu nu a fost singurul moment istoric al României pe care IPS Pimen l-a trăit. Regele Mihai I avea să vină la Putna de Paște, în anul 1992 la invitația Arhiepiscopului. Fără invitația sa oficială, Regele nu ar fi putut intra în țară după cei 45 de ani care trecuseră de la abdicarea lui. Ultima dată când încercase, pe 25 decembrie 1990, fusese izgonit.

Un milion de români l-au aclamat atunci pe străzile Bucureștilor, potrivit CNN. În Sâmbăta Mare, Regele și soția sa, Ana, însoțiți de prințul Nicolae, au fost așteptați de ÎPS Pimen pe aeroportul din Salcea de unde s-au îndreptat spre Putna.

Starețul Mănăstirii, Părintele Melchisedec Velnic, l-a primit pe Rege în pridvorul bisericii cu Evanghelia şi Crucea, aşa cum erau întâmpinaţi odată domnitorii.

La mormântul lui Ștefan cel Mare s-a ținut o slujbă, iar a doua zi peste 5000 de oameni, veniți din toată țara au participat la slujba Învierii, unde s-a cântat „Hristos a Înviat” și Imnul Regal și s-a scandat ”Trăiască Regele!”, ”Regele Mihai!,” “Regele şi Patria.”

Relatarea Înaltului Pimen despre acel moment special

„Regele Mihai a venit la Mănăstirea Putna să se închine la mor­­mântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și să participe la slujba de Sfintele Paști. Încercase de două ori să vină în țară și nu i s-a aprobat, așa cum știm cu toții. Orice bun creștin are o mare dorință de a se închina la Sfântul Mormânt al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, la Ierusalim.

Orice bun român are dorința de a se închina la mor­mân­tul lui Ștefan cel Mare, numit de Mihai Eminescu «alta­rul conștiinței noastre naționale», iar Mănăstirea Putna, «Ierusalimul neamului nostru românesc». Dorința Majestății Sale a fost firească și legitimă, ca fiu și suveran al ţării prin ungere.

Primii pași după un lung surghiun i-a făcut așadar la Put­na. «Nu avem viitor dacă nu ne respec­tăm trecutul», a spus Ma­jestatea Sa în cuvântul ținut în Parlamen­tul României cu ani în urmă.

Putna ne amintește cel mai mult de trecutul nostru românesc, de istoria neamului nostru. L-am întrebat atunci cum a putut rezista atâția ani în sur­ghiun.

Mi-a răspuns: cu rugăciune, credință și nădejde în Dumnezeu. Am constatat la Ma­jestatea Sa o judecată pătrunzătoare în Duhul adevărului privind istoria nea­mu­lui nos­tru românesc. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în Împă­răția cerurilor întru bucuria mântuirii!”.