Obiceiuri și tradiții de Sfântul Gheorghe. De ce se pun ramuri verzi de salcie sau mesteacăn la porți și grajduri

Pe 23 aprilie, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Marele Mucenic Gheorghe. Aceasta este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox, marcată de obiceiuri și tradiții pe care oamenii le respectă cu sfințenie. Cea mai cunoscută tradiție este de a pune ramuri verzi de salcie sau mesteacăn la porți, uși și grajduri. Iată de ce se face acest lucru și ce alte obiceiuri se mai fac în această zi.

Obiceiuri și tradiții de Sfântul Gheorghe

Ziua de Sfântul Gheorghe este plină de tradiții și obiceiuri. În credința populară, se spune că atunci când se aud primele broaște cântând, Sfântul Gheorghe primește cheile de la Sfântul Dumitru și deschide drumul naturii spre viață.

El este considerat cel care înverzește pământul și închide perioada frigului, marcând astfel trecerea către un nou ciclu al naturii.

Din bătrâni, ziua Sfântului Gheorghe este văzută ca începutul anului pastoral. De aceea, sărbătoarea vine cu multe obiceiuri și lucruri pe care oamenii le fac ca să aibă parte de protecție, fertilitate și sănătate.

Un obicei important este trecerea prin foc și afumarea caselor cu tămâie. Oamenii și animalele trec simbolic prin fumul focului pentru a fi feriți de boli și suferințe, iar gospodăriile sunt purificate prin afumare. Se credea că focul are puteri de curățare și protecție.

Tot în tradiția populară se spune că, în ziua de Sfântul Gheorghe, „ard comorile pământului” și că doar atunci pot fi văzute. Din acest motiv, cei care le caută trebuie să păstreze tăcerea, pentru a nu pierde șansa de a le descoperi.

Există și credințe legate de dragoste și destin. Fetele nemăritate ar putea vedea chipul ursitului reflectat într-un vas cu apă de izvor, în anumite condiții ritualice. Aceste practici erau considerate metode de aflare a viitorului.

O superstiție în această zi este că nu e bine să dormi mult. Somnul este considerat un semn rău și se spune că cel care doarme de Sfântul Gheorghe va fi somnoros tot anul. Din acest motiv, oamenii nu dormeau la prânz în această zi.

Tinerii practicau și obiceiul „urzicatului”, adică se atingeau cu urzici pe piele pentru a fi mai puternici, mai ageri și mai sănătoși pe tot parcursul anului.

De asemenea, înainte de răsărit, oamenii se scăldau în ape curgătoare, pentru că se spune că acest obicei aduce sănătate și îndepărtează relele.

De ce se pun ramuri verzi de salcie sau mesteacăn la porți și grajduri

La sate, de Sfântul Gheorghe, oamenii pun la porți crenguțe de fag sau salcie, dar și brazde cu iarbă verde ori smocuri de iarbă în stâlpii porților.

În unele zone, porțile sunt împodobite cu ramuri de salcie înmugurită și flori galbene de primăvară, fixate în pământul înverzit. Salcia, mesteacănul sau crenguțele de fag și florile galbene sunt puse pentru noroc și protecție pentru gospodărie.

Se folosesc și alte plante în acest ritual. De exemplu, crenguțele de mesteacăn sunt așezate la intrarea în grajduri, pentru a proteja animalele de boli, farmece și rele.

În credința populară, se spune că aceste plante au rolul de a apăra oamenii, animalele și recoltele de spiritele negative care ar putea circula la început de an pastoral.

Superstiții de Sfântul Gheorghe

Există câteva superstiții legate de ziua de Sfântul Gheorghe. Aceste credințe populare sunt păstrate și transmise din generație în generație.

Una dintre cele mai cunoscute superstiții spune că nu este bine să dormi în această zi, deoarece „iei somnul mieilor” și vei fi somnoros tot anul.

O altă credință populară este legată de noroc. Se spune că, dacă mergi pe malul unei ape, te întinzi pe burtă și vezi un pește, vei avea noroc tot anul.

Există și obiceiul de a alerga în dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, înainte de răsăritul soarelui. Conform tradiției, cei care fac acest lucru vor fi sprinteni și sănătoși pe tot parcursul anului.

Sfântul Gheorghe este considerat protectorul ciobanilor și al animalelor, iar în ajunul sărbătorii există câteva obiceiuri speciale pe care oamenii le fac.

Ușile și ferestrele grajdurilor sunt unse cu usturoi, iar animalele sunt afumate cu tămâie pentru a fi ferite de boli și de influențe rele.

De asemenea, în fața ușilor se pune o greblă cu dinții în sus, pentru a ține la distanță strigoii și duhurile rele.

În această zi, se obișnuiește să se dea de pomană produse lactate, precum lapte, brânză și caș, pentru că se spune că o vei duce bine și vei fi protejat de rele.

Ajunul Sf. Gheorghe – Sângiorzul vacilor

Ajunul zilei de Sfântul Gheorghe, pe 22 aprilie, este cunoscut în tradiția populară ca Sângiorzul vacilor. Este o zi importantă pentru cei care se ocupă cu creșterea animalelor, pentru că marchează începutul anului pastoral.

În această zi, oamenii de la sate stabileau cine va avea grijă de animale, unde va fi stâna și pregăteau oile pentru primul muls.

Primul lapte era considerat special, așa că era obținut cu grijă, respectând anumite obiceiuri. Gălețile erau pregătite cu apă curată și iarbă verde, iar la marginea lor se puneau ramuri de salcie.

Uneori se folosea un colac sau o coroniță din plante, pentru noroc și pentru a avea mult lapte.

Ajunul mai este numit și Mânecătoarea, pentru că se credea că în această noapte apar spirite rele care pot afecta animalele. De aceea, oamenii luau măsuri de protecție: ungeau ușile grajdurilor cu usturoi, afumau animalele și puneau ramuri sau spini la intrare.

Un alt obicei era Împroorul, când animalele erau scoase dimineața la pășunat pe rouă. Se spunea că astfel vor fi sănătoase și că anul va fi bun.

Mulți oameni alegeau să stea treji toată noaptea ca să fie vioi tot anul. În unele gospodării, uneltele erau scoase afară înainte de răsărit, pentru spor la muncă.