Izolarea socială impusă pe fondul pandemiei globale vine cu provocări dintre cele mai necunoscute pentru noi toți. Însă cei mai fragili acestor schimbări, de comportament, de rutină, de gândire și chiar conviețuire sunt copiii. Faptul că își petrec timpul în casă, nu mai merg la școală, nu se mai văd cu colegii și prietenii de joacă și nici nu mai au activități în aer liber pot deveni factori de neliniște și confuzie pentru cei mici. Mulți părinți remarcă deja o serie de schimbări în comportamentul copiilor, acestea reprezentând răspunsul lor la stresul resimțit.
Dar izolarea vine cu provocări și din punct de vedere medical, nu doar psihologic. Îngrijorările părinților în această perioadă sunt strâns legate de relația pe care trebuie să o aibă cu medicul pediatru, cum și în ce măsură pot apela la consultațiile și sfaturile acestuia dacă cel mic s-a îmbolnăvit sau trece prin schimbări de ordin fizic.
Am vrut să aflăm care sunt provocările cu care se confruntă părinții, dar mai ales copiii în această perioadă și care sunt soluțiile și sfaturile medicilor specialiști.
Dr. Georgescu Miruna, medic pediatru MedLife, atrage atenția asupra faptului că, în condițiile actuale, în care riscul infectării cu SARS-COV 2 este crescut, este important ca părinții să știe cum să gestioneze și cum să ia atitudine în momentul în care apar probleme medicale ale micuților pacienți.
Desigur, în cazul în care micuțul nu prezintă nicio urgență de ordin medical, ideal ar fi ca vizitele la medicul pediatru să fie cât mai rare. Dacă regulile privind starea de urgență sunt respectate, ținând cont și că intrăm în anotimpul cald, foarte multe îmbolnăviri n-ar trebui să se înregistreze. De partea cealaltă a discuției, este important ca părinții să știe care sunt urgențele reale și când trebuie să se prezinte imediat la medic cu cel mic.
Astfel, orice febră apărută la nou născut sau sugar mic reprezintă o urgență, iar bebelușul trebuie evaluat de către medic. De altfel, dacă cel mic prezintă vărsături incoercibile (numeroase reprize care nu se mai opresc), scaune diareice multiple, febră și refuză alimentația, este cazul ca părintele să se prezinte cu el la pediatru. Totodată, dacă după 3 zile în care febra a fost monitorizată acasă starea copilului nu se ameliorează, dimpotrivă, apar și alte simptome, copilul trebuie evaluat de urgență de către medic. Nu în ultimul rând, dacă cel mic zace, este apatic, cu sau fără febră, și respiră dificil, părintele trebuie să apeleze de urgență la pediatru.
Deși vizitele la cabinetul medicului ar trebui să fie din ce în ce mai rare în această perioadă, medicii MedLife oferă părinților și pacienților opțiunea consultului online. Dr. Georgescu Miruna precizează că părinții trebuie să înțeleagă că prin consult online nu se pot stabili diagnostice cu certitudine și nu se pot prescrie tratamente complexe, cum sunt antibioticele. Chiar și așa, consultațiile sau discuțiile cu medicii oferite online sau chiar la telefon sunt extrem de benefice. Ele pot indica sau semnala un diagnostic, iar medicii pot oferi sfaturi specializate și pot îndruma părinții asupra locului în care ar trebui să se prezinte cu cel mic, în cazul în care anumite afecțiuni sau schimbări apărute devin urgențe.
Vremurile pe care le traversăm apelează la responsabilitatea fiecăruia de a preveni contactarea sau răspândirea virusului. Ținând cont că afară se încălzește pe zi ce trece, iar izolarea copiilor între cei patru pereți devine din ce în ce mai insuportabilă, părinții se întreabă dacă au voie să iasă cu cei mici în aer liber.
Dr. Georgescu Miruna spune că nu este interzis să ieși cu micuțul afară în această perioadă, dacă sunt respectate câteva reguli. Părinții pot ieși cu cei mici pe perioade scurte de timp, în apropierea domiciliului, nu la locuri de joacă comune, obligatoriu trebuie să păstreze distanțarea social și, cel mai important, să respecte măsurile de prevenție și protecție: folosirea măștilor și a mănușilor, spălarea pe mâini sau utilizarea dezinfectantului.
De partea cealaltă a discuției se află afecțunile de ordin psihologic care pot apărea în această perioadă de izolare. Dr. Ramona Sterea, psiholog clinician și psihoterapeut MedLife, explică faptul că, de la cel mai mic la cel mai mare, copiii simt și resimt această perioadă diferit, în funcție de vărstă și, implicit, capcitatea lor de a înțelege ce se întâmplă în lume.
Copiii până la 2 ani pot prezenta tulburări de somn, dificultăți de alimentație, comportamente regresive (specifice unei etape anterioare de dezvoltare), crize de furie și plâns. La copiii între 3 și 5 ani se remarcă tendința către regresie emoțională și comportamentală, anxietate legată de boală, teama de a-și pierde părinții sau agresivitate. Între 6 și 8 ani, copiii pot prezenta modificări ale dispoziției, tristețe recurentă, griji persistente, nevoie crescută de reasigurare din partea adulților, tendință către catastrofizare, comportamente de opoziție, refugiul în fantezie și negarea realității.
La copiii mai mari și la adolescenți pot apărea sentimente de singurătate, anxietate legată de viitor (mai ales la cei din ani terminali, care au de susținut examene), sentimente de pierdere, confuzie identitară, întrucât nu mai pot desfășura anumite activități care îi defineau (sporturi, concursuri), nevoie crescută de independență, sentimente de vinovăție și neputință în a-și ajuta părinții, oboseală, apatie. De asemenea, unii tind să caute cât mai multe informații și știri despre situație, acestea de cele mai multe ori sporindu-le anxietatea.
În astfel de situații, Dr. Ramona Sterea spune că părinții sunt cei mai în măsură să-i ajute în a-și găsi echilibrul, având grijă de propriile emoții și nevoi, întrucât copiii tind să preia încărcătura afectivă a acestora. Astfel, grija de sine devine fundamentală. Spre exemplu, copiii pot primi permisiunea de a sta puțin mai mult în fața unui ecran, dacă acest lucru oferă părinților un timp pentru ei, atunci când simt această nevoie.
„Cheia succesului constă în a ne alege cu grijă bătăliile. Este firesc să apară o adaptare a regulilor după care ne-am coordonat până acum. În timp ce unele vor rămâne de nenegociat (spre exemplu, cele referitoare la comportamente agresive), ne putem dovedi mai flexibili în legătură cu altele, precum organizarea activităților, timpul petrecut la televizor. În felul acesta, reducem din stresul resimțit, care poate fi amplificat de o rutină prea strictă. De asemenea, este necesară și o ajustare a așteptărilor. Spre exemplu, este de așteptat ca trăirile copiilor din această perioadă să le afecteze capacitatea de a învăța sau de a se concentra în sarcini, întrucât creierul lor este ″ocupat″ cu procesarea noilor gânduri și emoții”, explică psihologul clinician Ramona Sterea.
Așadar, este necesară crearea unei noi rutine și a unui program, întrucât îi ancorează pe copii în noua realitate și le oferă un sentiment al predictibilității. Totodată, nivelul anxietății copiilor poate fi și mai mare, întrucât capacitatea lor de înțelegere este limitată. Copiii foarte mici au dificultăți în a-și exprima și înțelege trăirile. În cazul lor, rolul părintelui este de a-l ajuta să se exprime, verbalizând în locul lui, în cuvinte simple, ceea ce observă la copil.
În cazul copiilor mai mari și al adolescenților, percepția lor este influențată și de opinia grupului de covârstnici, acesta având rol de suport, prin sentimentul de apartenență. Totodată, e bine ca opiniile lor să fie modelate și de informații corecte din partea adulților. Pentru a iniția discuții cu adolescenții, părinții pot folosi următoarele întrebări: Ce anume te îngrijorează la această situație? Cum crezi că este afectată familia noastră? Ce anume poți păstra în rutina ta din ceea ce făceai înainte?
„În definitiv, ceea ce contează este să cultivăm o atitudine de încredere și deschidere reciprocă, care să faciliteze conectarea autentică, atât de necesară în vreme de izolare”, explică psihologul.