„Pandemia perfecționismului” lovește tinerii! Frica de eșec crește mai repede decât dorința de succes

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Dorința de a fi perfect pare să devină o povară tot mai grea pentru tineri, iar problema nu mai înseamnă doar ambiția de a obține rezultate cât mai bune. Potrivit Daily Sabah, o amplă cercetare publicată în Psychological Bulletin, revista științifică a American Psychological Association, arată că perfecționismul a crescut în rândul studenților, însă cel mai rapid s-au accentuat tocmai componentele sale cele mai problematice: frica de eșec, teama de greșeli, indecizia și preocuparea față de modul în care sunt judecați de ceilalți. Analiza a reunit date din 307 studii și peste 82.000 de studenți din Statele Unite, Canada și Marea Britanie, urmăriți în cercetări desfășurate între 1989 și 2024.

Cercetătorii vorbesc despre o „pandemie a perfecționismului”

„Perfecționismul este o problemă globală de sănătate publică și probabil contribuie la deteriorarea sănătății mintale a tinerilor”, avertizează Thomas Curran, profesor de psihologie la London School of Economics and Political Science și autorul principal al cercetării.

Studiul leagă creșterea perfecționismului și de schimbările economice și sociale petrecute în ultimele decenii, printre care accentuarea inegalităților și încetinirea creșterii economice.

În opinia lui Curran, dacă societatea dorește să abordeze criza de sănătate mintală în rândul tinerilor, nu este suficient să privească exclusiv către individ.

„Dacă vrem să abordăm criza de sănătate mintală a tinerilor, trebuie să ne concentrăm asupra acestor factori culturali și economici”, explică profesorul.

Peste 82.000 de studenți, analizați în 307 studii

Pentru noua cercetare, oamenii de știință au analizat date provenite din 307 studii care au inclus peste 82.000 de studenți americani, canadieni și britanici.

Rezultatele au arătat o creștere a nivelului de perfecționism raportat de participanți între 1989 și 2024.

Perfecționismul nu trebuie însă confundat cu simpla dorință de a avea rezultate bune. Cercetătorii îl descriu drept un fenomen multidimensional, care poate presupune stabilirea unor standarde extrem de ridicate pentru propria persoană, o autocritică severă, impresia că ceilalți au așteptări exagerate și o sensibilitate tot mai mare față de greșeli.

Cu alte cuvinte, diferența poate fi importantă: una este să îți dorești să obții o notă foarte bună, să construiești o carieră sau să excelezi într-un anumit domeniu și alta este să ajungi să percepi orice greșeală drept un eșec personal major.

Frica de eșec crește mai repede decât ambiția

Una dintre cele mai interesante concluzii ale cercetării este că diferitele forme ale perfecționismului nu au crescut în același ritm.

Începând cu anii 2000, ceea ce specialiștii numesc „preocupări perfecționiste” a crescut mult mai rapid decât „aspirațiile perfecționiste”.

Prima categorie include frica de eșec, dificultatea de a lua decizii și teama de evaluările negative ale celorlalți. Cea de-a doua se referă mai degrabă la motivația de a stabili standarde ridicate și de a încerca să le atingi.

Așadar, nu doar dorința tinerilor de a reuși s-a intensificat. Cercetarea sugerează că tocmai anxietatea din jurul posibilității de a nu reuși, de a greși sau de a fi judecat a crescut într-un ritm și mai rapid.

Inegalitatea economică ar putea avea un rol important

Cercetătorii au încercat să afle dacă schimbările observate în nivelurile de perfecționism evoluează în paralel cu anumite condiții economice.

Rezultatele au arătat că, atunci când produsul intern brut pe cap de locuitor creștea mai lent, tendința tinerilor de a-și stabili standarde foarte ridicate și de a încerca să le atingă era mai pronunțată.

În același timp, creșterea inegalității economice a fost asociată cu o accentuare mai puternică a preocupărilor perfecționiste, precum frica de greșeli și teama față de părerile celorlalți.

Thomas Curran, care a studiat pe larg fenomenul și a scris cartea „The Perfection Trap”, consideră că aceste rezultate indică două modalități diferite prin care presiunile economice pot influența psihologia tinerilor.

„Când oportunitățile economice lipsesc, tinerii par să compenseze încercând și mai mult”

„Când există o lipsă de oportunități economice, tinerii par să compenseze printr-o străduință și mai mare”, explică Thomas Curran.

Problema se schimbă însă atunci când decalajele dintre oameni devin mai mari.

„Când inegalitatea crește, ceea ce observăm este că frica și îngrijorarea legate de greșeli și de părerile altor oameni încep să devină o caracteristică mai centrală a psihologiei tinerilor”, spune cercetătorul.

Studiul nu arată că situația economică determină automat apariția perfecționismului în cazul unei anumite persoane, însă cercetătorii au găsit asocieri între evoluția indicatorilor economici și schimbările observate la nivelul perfecționismului în populațiile studiate.

Perfecționismul este asociat cu depresia și anxietatea

Indiferent de formele pe care le poate lua, relația dintre perfecționism și problemele de sănătate mintală a rămas constantă în timp.

Persoanele care au raportat niveluri mai ridicate de perfecționism au raportat și mai multe simptome de depresie și anxietate.

Acest lucru îi preocupă pe cercetători tocmai pentru că perfecționismul este în creștere. Dacă tot mai mulți tineri ajung să trăiască sub presiunea unor standarde foarte ridicate, să se critice dur pentru greșeli și să se teamă permanent de evaluarea celorlalți, fenomenul ar putea contribui la o povară tot mai mare asupra sănătății mintale la nivelul populației.

Studiul atrage astfel atenția asupra unei diferențe esențiale între ambiție și perfecționismul care devine o sursă permanentă de teamă și autocritică. Dorința de succes nu este, în sine, problema. Atunci când însă teama de a eșua începe să fie mai puternică decât satisfacția de a reuși, goana după perfecțiune poate ajunge să aibă un preț psihologic important.

CITEȘTE ȘI:

Căștile date la maximum îți pot afecta auzul! Obiceiul banal care poate lăsa urme pe viață

Creierul ar putea să nu „producă”, de fapt, conștiința. Ipoteza radicală a unui reputat neurolog despre natura realității