Povestea doamnei Sanda, femeia care își vinde cărțile pe trotoarul din București pentru a avea ce mânca! Viața ei pare ruptă dintr-un film

„Şi ieri chiar a fost duminică, doamna Sanda şi-a scos prietenele la aer. Aşa spune dumneaei, că toate cărțile înşirate pe punga de rafie sunt prietenele sale şi nu au abandonat-o când alții au făcut-o. 
Doamna Sanda şi-a consumat tinerețea sub prigoana regimului comunist al lui Ceauşescu, iar de la o biată catedră de şcoală primară din cartierul Rahova, a încercat întotdeauna să-şi alimenteze elevii cu o informații utile spre a-i pregăti în lupta cu examenele dificile pe care le oferă viața ( destinul).
E atât de mult sublim în ființa domniei sale, atât de multă tăcere într-o mare de zgomot… încât simțul empatiei este inevitabil.
Nu vorbeşte cu lumea, doar spune ce preț are cartea. Nu se supără dacă le răscoleşti şi apoi nu cumperi nimic. E continuu împăcată cu sine.
O văd în fiecare dimineață când plec spre serviciu, de aproape un an de zile. E un monument al demnității printre oamenii afectați de febra haosului. În timpul iernii se adăpostea lângă stația de autobuz spre Piteşti.
Nu acceptă pomană sau bani din milă, mâncare, haine sau altceva. Trăieşte demn, dintr-o pensie mizeră de doar 584 de lei, chiar dacă nu întotdeauna subzistența îi oferă masa pentru ziua respectivă sau pentru cea din ziua următoare”, a scris internautul despre femeie. (Citește și Atenție! Varsta de pensionare a fost modificata din nou! )

„E o lecție de care nu trebuie să uităm!”

Femeia a avut parte de o viață grea și i-a mărturisit bucureșteanului că și-ar fi dorit să fie mamă, dar că nu a fost să fie. Până anul trecut, ea a avut grijă de o creșă, dar s-a pensionat pentru că patronul s-a mutat în Belgia.

„Eu i-am cumpărat vreo 6 cărți. Unele pe care le căutasem de mult timp dar care erau prea vechi şi pentru multe dintre anticariatele Bucureştiului.
Am spart bariera în dimineața asta. Doamna Sanda a vorbit cu mine într-un final. Mi-a povestit de viața dumneaei, cum încerca să le furnizeze literatură străină elevilor săi în anii grei ai „epocii de aur”, cum a făcut puşcărie 8 luni de zile pentru un sac şi jumătate de porumb furat de sora sa de la vestitele CAP-uri. Cum a rămas fără casă când s-a întors din puşcărie şi cât de mult regretă că nu a avut copii. Cum a muncit apoi ca ajutor de zidar pe şantiere de construcții şi cum a prins-o revoluția ca femei de serviciu la metrorex.
În învățământ nu i s-a mai dat voie să revină. După 90′ a început să îngrijească nişte bătrâni iar până anul trecut a îngrijit o creşă. S-a pensionat pentru că patronul creşei şi-a luat familia, a vândut tot ceea ce avea aici şi a plecat în Belgia. Mi-a zis că a durut-o să vadă cum se duc oamenii pe alte meleaguri în speranța de „la mai bine” dar, cum spune dumneaei, rămân tot nişte – străini – !!!

Cărțile ei sunt sunt foarte bune. Mi-a spus că le-a citit aproape pe toate şi îmi dă foarte multe semne s-o cred. Îi place apa minerală cu lămâie şi cu greu am putut s-o conving să accepte din partea mea un asemenea „răsfăț”.

E un om pe care, în graba cotidianului, nu-l prea observi, dar poartă cu el o poveste de viață marcată de mult, mult excepțional, atât negativ cât şi pozitiv. Doamna Sanda reprezintă puterea exemplului prin care… şi în pragul bătrâneții, îngrozitor încercat de viață, omul are capacitatea de a nu abidca moral de la propriile sale valori. E o lecție de care nu trebuie să uităm şi la care ar trebui să ne întoarcem întotdeauna.

P.s: Dacă aveți drum prin zona autogării Militari, cumpărați o carte. O ajută pe ea să-şi câştige pâinea de mâine şi pe voi să vă îmbogățiți mintea. Toată lumea-i câştigată.”, a scris bărbatul pe Facebook.