Sfântul Gheorghe este unul din cei mai iubiți și respectați martiri creștini, devenind și patronul spiritual al unor țări precum Anglia sau Georgia, dar și al unor regiuni precum Aragon din Spania. În România, Sfântul Gheorghe este considerat patronul Forțelor Terestre Române, care își sărbătoresc ziua odată cu această mare sărbătoare creștină.
Sfântul Gheorghe a fost considerat, de pe vremea lui Ștefan cel Mare, patronul spiritual și apărătorul oștilor române.
Sfântul Gheorghe a fost cusut cu fir de aur pe stindardul militar al Sfântului Ștefan cel Mare. Steagul a făcut parte din patrimoniul mânăstirii Zografu de pe Muntele Athos. Voievodul Moldovei a ajutat cu bani și meșteri la reconstrucția din temelii a Mânăstirii, dăruind ca odor steagul său de luptă. Piesa a ajuns înapoi în țară după o perioadă, iar acum este expusă la Muzeul de Istorie al României.
În documente militare vechi, în lucrări istorice și religioase, dar și în comunicate ale armatei, Sfântul Gheorghe a fost considerat și asociat ca patron spiritual și ocrotitor al Armatei Române.
Statul Român modern a stabilit, după 1990, oficializarea acestei legături trainice ce durează de secole. S-a decis ca ziua oficială a Forțelor Terestre Române să se sărbătorească la data de 23 aprilie, odată cu sărbătoarea sfântului. Astfel, s-a consacrat și oficializat această legătură simbolică.
Crucea Sfântului Gheorghe formează steagul național al Angliei. Această cruce roșie pe fundal alb se suprapune cu steagul Sfântului Andrei, patronul spiritual al Scoției, formând împreună celebrul steag ”Union Jack”, prezent și pe alte steaguri naționale, precum cele ale Australiei și Noii Zeelande.
Sfântul Gheorghe este declarat în secolul 14 atât sfânt patron al țării, dar și protector al Familiei Regale Britanice. Legătura pare a porni din timpul cruciadelor, atunci când Sfântul Gheorghe este considerat patronul cruciaților, cavalerii templieri folosind același steag. Sub Edward I, la 1300, crucea Sfântului Gheorghe este adoptată ca simbol cavaleresc pentru prima dată de către englezi.
Devoțiunile față de Sfântul Gheorghe datează din secolul al IV-lea, dar acestea nu au nici o legătură cu numele țării. Sfântul este patronul oficial al țării și 365 de biserici ortodoxe din Georgia au fost numite după el, pentru a simboliza fiecare zi a anului. O altă legendă spune că Sfântul Gheorghe a fost tăiat în 365 de bucăți, iar fiecare bucată a fost răspândită în întreaga țară.
Totuși, majoritatea lingviștilor și istoricilor susțin că numele țării nu este legat de sfânt, ci ar veni din termenul persan Gurj sau Gurjistan, termen folosit de ei pentru a desemna poporul georgian. Potrivit izvoarelor, cuvântul ar însemna lup sau popor al lupilor. De altfel, la nivel local, țara nu este denumită Georgia, ci Sakartvelo, cuvânt derivat din regiunea istorică Kartli.
CITEȘTE ȘI:
Când nu se spală rufe între Paște și Înălțare în 2026, de fapt