"Să rămână filmele, de mine să se aleagă pulberea!" Şi la 82 de ani, Sergiu Nicolaescu a rămas fidel cinematografiei

Reporter: Cât ati lucrat la "Ultimul corupt"? De ce acest titlu?
Sergiu Nicolaescu: Filmările au durat 23 de zile. Cei patru prieteni din "Poker" au în jur de 60 de ani, adică au trăit Şi în perioada comunistă, Şi după 1989. Ultimul corupt din România e de fapt un alt personaj, care trebuie găsit de unul dintre cei patru prieteni, ajuns general SRI. E o comedie Şi iau puŢin peste picior societatea de astăzi.

 Rep: Povestiti-ne despre început... Cum aŢi debutat?
S.N.: Am făcut niŞte filmări subacvatice cu aer comprimat. Primii descoperitori ai aparatelor cu aer comprimat au fost Gagnan, un inginer francez, Şi Yves Cousteau. ĂŞtia doi au fost inventatorii aparatelor cu aer comprimat, iar eu am fost inventatorul pentru România.

 Rep.: Cum ati ajuns aŞa de repede să lucraŢi la filmul "Dacii"?
S.N.: Am făcut vreo trei filme, macrofilmări se numeau. Al patrulea s-a numit "C'est la vie la rose" (Ceea ce trăiesc trandafirii) Şi a ajuns la Cannes. Americanii când au văzut filmul au vrut să mă cunoască.

Rep.: Erau cei de la studiourile Columbia Pictures?
S.N.: Da, ei erau. S-a anunŢat că filmul a avut succes la prezentare. A doua zi l-am întâlnit pe Ion Gheorghe Mauer care venea la Sahia să vadă filme. Mă vede Maurer: "Tu eŞti aici?". Eu: "Unde să fiu, tovarăŞul Maurer?". "Păi, nu eŞti la Cannes?", întreabă. "Nu sunt, n-am dosar bun. N-am ieŞit niciodată peste graniŢă", zic. A doua zi am fost chemat de ConstanŢa Crăciun, care era ministrul Culturii. A deschis sertarul, mi-a dat un bilet de avion Şi paŞaportul. Mi-a zis: mâine pleci la Paris.

La Cannes, preŞedintele Columbia mi-a oferit un contract, era pregătit.
 Rep.: L-ati semnat?
S.N.: Nu, nu am semnat nimic. La Paris am cunoscut doi producători, Henry Deutschmeister Şi Paul Helman, doi evrei plecaŢi din România. Ei mi-au propus o altă carieră, în Europa.

 Rep.: Până la urmă filmul "Dacii" a ieŞit în coproducŢie, nu?
S.N.: Da, da. Atunci am intrat în cinematografie Şi am continuat colaborarea cu Deutschmeister. Am făcut un alt film germano-american cu Orson Welles, cu Laurence Harvey Şi alŢii, 15 actori străini. Se numea "Lupta pentru Roma".

 Rep.: Si americanii au insistat să facă "Mihai Viteazul" cu dvs.?
S.N.: Când au auzit că rămân în Europa, au rămas cu un of. Au zis să facem "Mihai Viteazul" în coproducŢie, ceea ce se putea. Aveam la mine scrisori în care actori diverŞi îŞi exprimau dorinŢa să joace în filmul meu. Îi aveam pe Orson Welles Şi pe Laurence Harvey care, după ce m-au cunoscut, mi-au dat scrisori - le am Şi acum - în care au scris: "Pentru Sergiu, două săptămâni venim gratis". Erau semnate de Orson Welles Şi Laurence Harvey. Mi-a dat scrisori Şi Edward G. Robinson, român de origine. Elizabeth Taylor Şi cu Richard Burton, pe care îi cunoscusem la Paris, într-un hotel, mi-au dat Şi ei în scris că vor să lucreze cu mine. Cu plată, cu contract.

 Rep.: Era deja pregătit scenariul?
S.N.: Sigur că da. Scenariul l-a scris Titus Popovici, care se sfătuia cu mine. Pe urmă am lucrat cu doi scenariŞti, unul francez Şi unul american, care în România nu au apărut pe generic. Nu se putea altfel, Titus Popovici era membru în Comitetul Central. "Mihai Viteazul" a fost o coproducŢie.

Rep.: Cu cât au cumpărat americanii filmul?
S.N.: "Mihai Viteazul" a fost vândut cu 200.000 de dolari, în urmă cu 40 de ani.

 Rep.: Ati primit si dvs. ceva din banii acestia?
S.N.: Nu, nici vorbă, doar la România Film. Nu erau banii mei. Pe vremea aia nu aveam drepturi de autor. AŞ fi fost bogat la 130 de milioane de spectatori. Dacă aŞ fi avut doar 3 bani la fiecare spectator, eram milionar. Nu, nu ne dădea nimeni nimic. După "Dacii"  mi-au dat un plic în care erau 4.000 de lei. După "Mihai Viteazul" nu am mai primit niciun plic.

 Rep.: Si cum erati plătit? Aveati un salariu fix?
S.N.: Până în 1971 aveam un salariu fix. Aveam, dacă nu mă înŞel, când am făcut "Mihai Viteazul", un salariu de 2.800 sau 3.000 de lei pe lună. După ‘71 eram plătit pe film. Luam în funcŢie de spectatori, în jur de 25.000 de lei de film. Indiferent dacă era film greu sau uŞor. Eu, care am făcut numai monŞtri, am fost păcălit într-un fel. După RevoluŢie am reuŞit să obŢin drepturile de autor.

 Rep.: Aveti regrete profesionale?
S.N.: Da, am. VedeŢi dvs., eu am dat românilor curaj, mândrie Şi demnitate, care domină în toate filmele mele. De-aia mi se spune "Nemuritorul". Să rămână filmele, în rest, de mine să se aleagă pulberea! Dacă regret ceva, regret că nu am făcut un film în care să prezic cât de cât românilor viitorul de după RevoluŢie.

 Rep.: Dar regrete personale?
S.N.: La mine, cariera domină viaŢa personală. Altfel nu puteam să fac ce am făcut. Vreau să vă spun că ce am făcut eu este un lucru anormal. Dar ăsta sunt. Sigur că acum, la bătrâneŢe, când aŞ putea să am nepoŢi, poate chiar strănepoŢi, regret că n-am copii.

 Rep.: Nu v-ati gândit niciodată să înfiaŢi copii?
S.N.: Nu este acelaŞi lucru. Orice dezamăgire aŞ trăi-o ar fi o consecinŢă a alegerii mele. N-aŞ putea să suport aŞa ceva.

 Rep.: Ati fost si sunteti un bărbat foarte bine. Cred că femeile v-au iubit mereu. Cum v-ati descurcat cu ele? Cum vă abordau, veneau cu tupeu la dvs.?
S.N.: Da.

Rep.: Si cum "făceati fată"?
S.N.: Nu mai Ştiu cum (urmează o pauză lungă. Ochii maestrului se umplu de lacrimi. Dă larg din mâini, arătând refuzul unui răspuns.).

 Rep.: Ati povestit că aveti un copil cu o fostă iubită. E adevărat?

S.N.: Nu... nu Ştiu (respiră adânc încercând să-Şi stăpânească emoŢiile. Dă din nou din mâini în semn de refuz).

 Rep.: Cu cine vă veti petrece seara premierei filmului "Ultimul corupt"?
S.N.: Ce prieteni am? În primul rând actorii, cu ei voi fi. Am ajuns la o vârstă la care sunt atât de singur. Am o soŢie, familia soŢiei Şi atât. La mine... (vocea îi tremură Şi ochii i se umplu iar de lacrimi).

Rep.: Ce urmează după premieră?
S.N.: Să dea Dumnezeu să fiu sănătos! Oricum, întotdeauna urmează un film. Mă gândesc deja la unul."Ce am făcut eu este un lucru anormal"

5 secrete

1. Sherlock Holmes
Acesta a fost numele pe care l-a dat unei camere secrete din subteranele TimiŞoarei. Alături de alŢi copii, "furam, ăsta e cuvântul, uniforme, arme, obuze. Aici Ţineam noi lucrurile secrete, pe care nu le puteam duce acasă". Tot în subterane a dat peste tunelul lung de 50 km ce lega oraŞul de Lugoj.

2. PioŞenie
Într-o casă ca un muzeu, Sergiu Nicolaescu are o serie de icoane vechi: "Sf. Gheorghe este sfântul preferat de mine, pentru că era un luptător". De asemenea, printre obiectele dragi tronează Şi o reproducere după pasărea-totem: vulturul.

 

3. Panoplie
"Sabia din filmul «Mihai Viteazul» a fost luată de Amza Pellea. Eu am acasă o serie de săbii, unele făcute de mine, altele originale. Uite, sabia asta are aproape 1700 de ani Şi este de gladiator, cu mâner scurt. Este originală!"

4. Păruială
În timpul Şcolii s-a revoltat din pricina elevilor liceului german care aveau uniforme Şi aeroplanuri. De la aruncat cu roŞii în ei s-a ajuns la o luptă de trei zile. ÎnsuŞi mareŞalul Antonescu a venit să aplaneze conflictul. "Liceul a fost militarizat Şi ni s-au introdus uniformele, lucru foarte înŢelept din partea lui Antonescu."

5. Abandon
A renunŢat la ideea filmului autobiogarfic, precum Şi la realizarea altuia în format 3D: "Nu Ştiu dacă mai apuc să fac un film tridimensional. Încă tehnica nu e atât de perfectă încât să poŢi să faci filme artistice astfel."