Sunt un mic tar

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Adrian Ropotan iubeste viata din Rusia

Andrei Trifan Mijlocasul vorbeste deschis, intr-un interviu acordat Cancan, despre cat de importanti sunt banii pe care ii ia in Rusia, la Dinamo Moscova, despre echipa nationala si despre fostul sau club, Dinamo Bucuresti. Rep: Adrian, cum iti merge in Rusia? Ropotan: In general foarte bine. Antrenorul e multumit de mine, patronul e multumit de mine, dar eu sunt foarte suparat pentru ca am ratat calificarea in cupele europene. – E adaptarea la Moscova atat de grea pe cat se spune? – Pentru mine nu. Cu limba rusa ma descurc. In teren inteleg tot ce se vorbeste si comunic usor cu coechipierii. Nu sunt un expert, dar ma descurc la restaurant sau in magazin. Acum sa nu ma pui sa tin un speech in rusa, ca mi-ar fi mai greu. (rade)

Mi-au cumparat masina si casa in cateva ore

– Cum se vede Liga I de acolo? – Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar in Rusia e mult mai dificil ca in Romania. Fotbalul de acolo e cel putin cu un nivel peste cel din Liga I. – E si o trambulina mai buna pentru campionatele vestice. – Cu siguranta, dar eu nu vreau sa plec. Am semnat pe patru ani si vreau sa imi duc pana la sfarsit contractul. Am tot ce vreau aici, sunt ca un mic tar. (rade cu pofta) Toata lumea se poarta extraordinar cu mine, de ce as pleca?! Eu nu am plecat niciodata de la bine. De la Dinamo Bucuresti am plecat pentru ca oferta a ajutat foarte mult clubul si mi-a asigurat si mie o stabilitate financiara mai mare. – Spuneai ca se poarta extraordinar cu tine. La ce anume te referi? – Pai, sa-ti dau un exemplu. Eu le-am zis ca as avea nevoie de o masina. M-au intrebat ce model si in cateva ore mi-au adus-o. La fel s-a intamplat si cu casa. Azi le-am zis ca vreau apartament, a doua zi am vizitat cu o persoana din club 15 locuinte pana mi-am gasit una. Stiu sa isi faca jucatorii sa se simta importanti. – Ai mai urmarit evolutiile fostilor coechipieri din Stefan cel Mare? – Am vazut cateva meciuri, dar am ratat minunea de la Liberec pentru ca aveam si eu partida la aceeasi ora. A fost incredibil ce au facut, m-am bucurat enorm. M-as fi dus si eu la aeroport daca eram in tara. – La echipa nationala te gandesti? – Normal. Am vorbit cu domnul Apolzan si stiu ca evolutiile mele sunt urmarite. Deocamdata nu pot ridica pretentii de convocare pentru ca am fost mult timp accidentat.