Paracetamolul, unul dintre cele mai utilizate medicamente din lume, ajunge în mod constant în râuri și lacuri după ce este eliminat de organism. Stațiile de epurare nu sunt încă pregătite să elimine complet aceste substanțe, iar efectele asupra mediului devin tot mai evidente.
Mulți oameni folosesc frecvent paracetamol pentru a trata durerile de cap. Însă doar o parte din substanță ajunge în sânge, în timp ce restul este eliminat prin urină și ajunge direct în sistemul de canalizare.
Deși majoritatea paracetamolului este absorbită în organism, aproximativ 5% este eliminată imediat în forma sa originală. În decurs de aproximativ 24 de ore, până la 95% dintr-o doză este excretată, după ce a fost procesată de ficat. Acest proces aparent banal are consecințe globale. Studiile spun că paracetamolul este detectat tot mai des în apele din întreaga lume.
În Marea Britanie, în râul Tamisa s-au măsurat concentrații de aproximativ 1 microgram pe litru. Niveluri similare au fost identificate în alte țări europene, inclusiv Serbia și Spania. În Kenya, în râul Nairobi, concentrațiile au ajuns până la 16 micrograme pe litru, un nivel suficient de ridicat pentru a afecta organismele acvatice. Niveluri ridicate au fost raportate și în Asia.
Deși aproximativ 81% din apele uzate din Uniunea Europeană sunt colectate și tratate, majoritatea stațiilor de epurare nu sunt proiectate pentru a elimina micropoluanți precum paracetamolul.
Aceste substanțe există în concentrații foarte mici, dar chiar și așa pot avea efecte semnificative. Practic, vorbim de cantități comparabile cu un cub de zahăr într-o piscină olimpică.
În mediul natural, paracetamolul nu își pierde efectele. Organismele acvatice sunt adesea mai sensibile decât oamenii la aceste substanțe.
Studiile arată că peștii pot suferi leziuni ale ficatului chiar și la concentrații foarte mici. În alte cazuri, expunerea la câteva micrograme pe litru poate provoca malformații ale embrionilor și poate reduce rata de supraviețuire cu până la 90%.
Pe lângă gospodării, spitalele contribuie semnificativ la această problemă. Cantitățile mari de medicamente utilizate ajung în sistemul de canalizare și, implicit, în stațiile de epurare.
În Oslo, de exemplu, două spitale au generat aproximativ 12% din cantitatea totală de paracetamol din apele uzate locale. Studii din Statele Unite arată că acest medicament este printre cele mai frecvente substanțe detectate în apele reziduale provenite din spitale.
Pe măsură ce consumul de medicamente crește la nivel global, crește și cantitatea de micropoluanți din apă.
Deși tehnologiile de tratare au evoluat și au redus nivelurile față de anii ’90, problema nu este rezolvată și riscă să se agraveze.
În unele țări europene, precum Suedia și Irlanda, până la 80% din apa potabilă provine din râuri și lacuri. Din acest motiv, protejarea acestor surse devine esențială.
Uniunea Europeană lucrează la modernizarea stațiilor de epurare, care ar trebui să fie actualizate până în 2045.
Una dintre metodele promițătoare este ozonizarea, un proces care folosește ozonul pentru a descompune poluanții din apă. Paracetamolul poate fi eliminat relativ eficient prin această metodă, însă nu toate substanțele reacționează la fel.
Ozonizarea nu este o soluție perfectă. Necesită cantități mari de ozon, ceea ce crește costurile, iar în unele cazuri poate produce compuși secundari mai toxici. În plus, anumite substanțe, precum PFAS, nu pot fi eliminate prin acest proces.
Consumul de medicamente este în creștere, iar impactul asupra mediului devine tot mai vizibil. Pentru a proteja resursele de apă, este nevoie de modernizarea infrastructurii, dar și de o abordare mai responsabilă a utilizării medicamentelor.
Problema nu mai este dacă aceste substanțe ajung în apă, ci cât de repede reușim să limităm efectele lor.
Alimentul extrem de popular care elimină microplasticele din organism