Ce sport de performanță a abandonat ministrul Energiei Sebastian Burduja la 14 ani: ”Nu am renunțat fără regrete”

Sebastian Burduja a deschis cutia cu amintiri special pentru CANCAN.RO. Ministrul Energiei a crescut mulți ani la Piatra Neamț, familia sa revenind în Capitală când acesta intra în clasa a IV-a. Își amintește despre demonstrația live a dulcelui grai moldovenesc din primele zile de la noua școală și adaptarea la viața din Capitală. Și tot la Piatra Neamț a fost familiarizat cu sportul alb, domeniu în care a făcut performanță până la 14 ani. Performanțe a înregistrat și la studii, absolvind facultăți de prestigiu din străinătate.

Sebastain Burduja ne-a povestit despre legătura specială pe care a avut-o cu bunicii săi, dar și de unde se trage ambiția de a fi cel mai bun. Ministrul Energiei ne-a spus de ce a preferat să se întoarcă în România după anii în care a locuit în America.

Sebastian Burduja despre antrenorul său la tenis: ” Mereu îmi spunea: “Tianu, dă tot ce ai mai bun cu fiecare minge care pleacă din rachetă””

CANCAN.RO: Cum a fost copilăria dvs la Piatra Neamț?

Una dintre perioadele cele mai fericite din viața mea. Mă bucur să pot spune că am avut o copilărie adevărată. Pentru că m-am putut bucura de bunici, în care simplitatea vieții de atunci avea frumusețea ei, în care fiecare zi aducea noi curiozități și aveam lângă mine oameni dragi care să îmi răspundă la întrebări: un bunic preot, altul priceput la matematică și mereu șurubărind ceva prin curte, bunicile învățătoare. Cred că fericirea copilăriei este, mai mult decât orice, a avea lângă tine oamenii pe care îi iubești și care te iubesc. Același lucru mi-l doresc și pentru copiii mei.

CANCAN.RO: Cine v-a familiarizat cu sportul alb?

Romeo Stoica, antrenorul de legendă de la Condor Tenis Club Piatra Neamț. Domnul antrenor era as pe teren, dar și un antreprenor curajos, care a pornit de la zero, în nebunia anilor 90, o bază sportivă care a făcut performanță. Îi voi fi toată viața recunoscător domnului Romeo Stoica nu doar pentru ce m-a învățat despre acest sport, ci mai ales pentru modul în care a contribuit la formarea mea. Mereu îmi spunea: “nu există nu pot, există doar nu vreau”, “joci până la ultima minge ca și cum ar fi prima”, “Tianu, dă tot ce ai mai bun cu fiecare minge care pleacă din rachetă”.

Mă fascinează și acum la tenis disciplina și nevoia de a autodepășire. Tenisul nu este un sport de echipă. Dublul este o excepție, dar și acolo efortul individual este pe primul loc. În tenis, nu are cine să te salveze de la greșeală decât propria capacitate de a învăța sau de a te corecta din mers. Tenisul este un sport care oferă lideri și exemple. Definește caractere, te face să înțelegi că nimic nu poate fi obținut fără luptă și perseverență.

Sebastian Burduja: „Iubesc și astăzi la fel de mult acest sport. Cu siguranță nu am renunțat fără regrete”

CANCAN.RO: Practic ați făcut tenis de performanță până la 14 ani. De ce ați renunțat? Ce v-a făcut să vă schimbați traseul?

Viața își urmează cursul care ne aduce pe fiecare mai aproape de rostul nostru. Iubesc și astăzi la fel de mult acest sport. Cu siguranță nu am renunțat fără regrete, dar la fel de mult iubesc și ceea ce fac astăzi. Și mă refer la șansa de a-mi putea aduce contribuția la construcția unei Românii mai bune pentru fiecare dintre noi. Nu există satisfacție mai mare pe lumea asta decât să știi că pe unde ai trecut tu lumea e măcar puțin mai bună.

CANCAN.RO: Ce amintiri aveți legate de bunici? Ce năzdrăvănii făceați?

Cozonacii de Paște, cei mai buni din istoria omenirii. Poveștile de la culcare, cu cei trei purceluși. Competiția sănătoasă cu sora mea mai mare, mereu un model pentru mine. Zilele cu două antrenamente de tenis, care se încheiau cu ture de rezistență pe dealul Cârlomanul.

Pe cât am fost de ambițios la școală, pe atât am fost de năzdrăvan. Nu o să-l uiți niciodată pe proful de tehnologie, domnul Hânzu, care a avut mult de tras de pe urma poznelor noastre: de la lipici pe clanță până la bucăți de parchet poziționate strategic deasupra ușii clasei, ca într-o capcană dintr-un roman de Karl May.

Citește și: Ministrul Energiei Sebastian Burduja își dezvăluie latura ascunsă: ”Schimb becuri, repar chiuvete…”

Sebastian Burduja despre bunicul său: „Marele noroc a fost că l-am avut mereu aproape și mi-a arătat permanent cum și de ce să mă rog Lui Dumnezeu”

CANCAN.RO: Bunicul a fost preot. Mergeați în fiecare duminică la slujbă? Ce sfaturi de viață v-a dat și pe care le-ați și pus în aplicare?

Da, mergeam des la Biserică, poate nu chiar în fiecare duminică. Marele noroc a fost că l-am avut mereu aproape și mi-a arătat permanent cum și de ce să mă rog Lui Dumnezeu. Tata Nic e singurul om pe care l-am cunoscut vreodată care se ruga cu toată ființa lui, sorbind pe Dumnezeu cu fiecare cuvânt. Vai de preoții care astăzi se grăbesc să termine liturghia…Tata Nic făcea slujbele ca la carte, fără să recite vreodată mecanic, ci trăind și simțind cu fiecare cuvânt credința, smerenia și bucuria de a aparține lui Hristos. Zecile de mii de credincioși pe care i-a păstorit o viață întreagă își amintesc și astăzi harul lui aparte. Ce șansă pe mine să fie Bunicul meu iubit!

Când m-am îndoit dacă întoarcerea mea în România din SUA e posibilă, pe patul de moarte, mi-a spus cuvintele care îmi răsună permanent în minte, cu vocea lui în ecou: “În viața să nu faci ce poți, în viață să faci ce trebuie.” Sunt conștient că sunt plin de greșeli și de păcate, dar mă rog pentru iertare și sper să nu-l dezamăgesc niciodată.

CANCAN.RO: În prezent, cât de des ajungeți la biserică?

Merg la Biserică. Sunt un om credincios. Și îmi pare rău că am ajuns în punctul în care se consideră controversat să vorbești despre convingerea ta religioasă. Credința nu este despre ură sau despre diferențe, credința te face mai bun, mai empatic, cu mai multă grijă față de semenii tăi. Cum ar fi țara și lumea dacă mai mulți oameni ar întruchipa aceste valori? Cu siguranță ar fi un loc mai bun.

Sebastian Burduja: “În primele zile m-a ridicat în fața clasei pentru o demonstrație live a dulcelui grai moldovenesc, spre hazul colegilor”

CANCAN.RO: Părinții dvs s-au reîntors în Capitală când începeați clasa a IV-a. Cum a fost adaptarea? Ați scăpat greu de accentul moldovenesc?

Mă amuză puțin întrebarea dumneavoastră, pentru că se leagă de o poveste cu învățătoarea mea din București, de la școala nr. 11, celebra doamnă Ghiță. În primele zile m-a ridicat în fața clasei pentru o demonstrație live a dulcelui grai moldovenesc, spre hazul colegilor. Haz făceau și când spuneam “radieră” în loc de “gumă de șters”, și când veneam cu pachețelul cu cozonac de la bunica de Paște și de Crăciun.

Am simțit pe deplin șocul, dar și fascinația a ceea ce însemna atunci Bucureștiul, prin comparație cu alte orașe. Vorbesc aici despre mărime, furnicarul de pe străzi, agitația permanentă. Eram foarte mic atunci când am plecat din București la Piatra Neamț și nu îmi aminteam toate acele lucruri. Dar am intrat în ritmul acestui oraș, iar astăzi pentru mine Bucureștiul este casa mea, locul în care vreau să îmi trăiesc viața, să îmi cresc copiii și pe care mi-aș dori să îl văd mai repede schimbat în bine, pentru că merită și pentru că poate.

Sebastian Burduja: “Sfatul pe care îl dau oricărui tânăr din România care țintește să studieze la marile școli ale lumii este să nu lase pe nimeni să îi taie aripile”

 CANCAN.RO: Ați fost șef de promoție la școală și ați urmat cursurile unor facultăți de prestigiu din străinătate. De unde se trage ambiția de a fi cel mai bun?

Bunica mea, învățătoarea Maria Pricop, era cunoscută în Piatra Neamț ca fiind un dascăl de excepție și foarte exigent. Nu exista nimic în afară de nota 10, lucru pe care mi l-a explicat înainte de a începe școala. Coronița era un blazon în familie, ambii părinți fiind premianți în clasele I-XII.

Îmi doresc și acum să fiu cel mai bun în ceea ce fac nu pentru a mă compara cu alții, ci pentru a mă convinge pe mine că am dat totul când trebuie dus la capăt ceva. Că am făcut tot ceea ce depinde de mine pentru ca lucrurile să iasă bine, pentru ca timpul meu pe acest pământ să facă o diferență, să însemne ceva. Aici regăsesc esența vieții și răspunderea de a da sens fiecărei clipe.

CANCAN.RO: Mă gândesc că din punct de vedere financiar a fost un efort pentru părinți să faceți facultatea în străinătate. În perioada studiilor în America ați lucrat? Cum vă descurcați cu banii?

 Evident că a fost un efort pentru familia mea și le mulțumesc în fiecare zi pentru sacrificiile pe care le-au făcut, pentru a-mi oferi aceste oportunități. O bună parte din costurile de studii au fost acoperite și de burse, iar astăzi formele de sprijin pentru studenții internaționali sunt mult mai consistente. Sfatul pe care îl dau oricărui tânăr din România care țintește să studieze la marile școli ale lumii este să nu lase pe nimeni să îi taie aripile. În acele locuri ajungi și performezi pe muncă și pe merit, oricât de greu ne vine a crede într-o societate plină încă de sistemul PCR — pile, cunoștințe, relații. Și nu o spun eu, o spun profesorii care fac parte din aceste prestigioase comisii de admitere, unde rata de succes este de sub 10%.

Citește și: Flota de bolizi a celor mai cunoscuți politicieni români: Cine conduce cea mai scumpă mașină și cine preferă ”pensionarele”

Foto: Arhiva personală/ Instagram

Cine deţine informaţii despre acest subiect este rugat să ne scrie la pont@cancan.ro, să ne sune la 0741 CANCAN (226.226) sau să ne scrie direct pe WhatsApp.