Fuego a schimbat prefixul! Confesiunea făcută chiar de ziua lui: „Am ajuns artist pentru că am luptat”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Paul Surugiu-Fuego împlinește 50 de ani de viață și 35 de ani de carieră. După toate experiența pe scenă și milioanele de fani, îndrăgitul artist mărturisește că nu există „un termen de valabilitate” pentru un cântăreț. Dar, în același timp, recunoaște că „nu vreau să îmbătrânesc sau să mor pe scenă”. După 35 de ani de carieră, în exclusivitate pentru CANCAN.RO, Fuego mărturisește, cu sinceritate, că nu face această meserie pentru celebritate sau bani și ne spune, cu exactitate, la ce a renunțat pentru a deveni un artist desăvârșit. După atâția ani în fața publicului, Fuego este de părere că oamenii îi judecă prea mult pe alții, în orice domeniu, fără să gândească prea mult. Din momentul în care a apărut pentru prima dată pe scenă, celebrul artist declară că niciodată nu i-a fost frică, dar că și azi simte emoțiile la fel ca în copilărie.

Într-o lume plină de invidie și răutate, Fuego consideră că nu are dușmani și că toată viața lui nu a avut „vanități sau invidii inutile” și ne spune câte „umbre, angoase și decepții” trăiește un artist adevărat. Perfecționist, impulsiv, niciodată un interlocutor comod și de 35 de ani în vizorul presei, Paul Surugiu recunoaște că echilibrul este cheia și că mereu și-a făcut timp să dea interviuri și să fie deschis cu media. Din punct de vedere al vieții personale, marele artist se declară liniștit și împăcat și recunoaște, cu mâna pe inimă, că fără greșelile pe care le-a făcut, profesional vorbind, n-ar fi învățat atât de multe.

Fuego, după 35 de ani de carieră: „Nu vreau să îmbătrânesc sau să mor pe scenă”

CANCAN.RO: Ai o carieră impresionantă. Milioane de oameni care abia așteaptă să te vadă pe scenă. Până când ai decis că vei rămâne la ‘dispoziția’ publicului care te iubește? Până la ce vârstă ar trebui, un artist, să-și facă publicul fericit?

Paul Surugiu-Fuego: Nu știu dacă există un „termen de valabilitate” al unui artist. Cred că fiecare alege, fiecare face cum simte și nu există neapărat o regulă. Dacă e să vorbim despre mine, eu voi cânta atât timp cât voi putea, cât voi fi iubit și cerut, cât voi arăta în regulă pentru a apărea în fața publicului, fără să pic în penibil sau desuetudine.

Așadar, nu am un termen limită, nu mi-am setat o țintă la care să mă opresc neapărat, dar nici nu vreau să îmbătrânesc sau să mor pe scenă. Cred că etapele acestea vin firesc și ține de vremi și de munca fiecăruia, de evoluție și tot. Tot ce știu este că îmi doresc să nu fiu penibil și să nu ajung în situații în care cineva să râdă de mine pentru că nu mai pot fi așa cum am fost întotdeauna. Deși e firesc, absolut normal, ca toți să îmbătrânim și să ne schimbăm!

Furgo a împlinit 50 de ani

CANCAN.RO: Cum era publicul acum 35 de ani și cum e azi?

Paul Surugiu-Fuego: E cu totul altul, generațiile actuale sunt diferite, dar, oricum, foarte interesante. La finalul anilor ’90, când cântam eu în discoteci, nu exista atâta informație la orice pas. Apoi, marea diferență este cea legată de tehnologie. Parte din publicul de azi nu se mai distrează la fel, pentru că privesc un concert, un moment artistic, prin intermediul unui ecran, prin lentila unui telefon. Poate că azi tinerii sunt mai deschiși, unii dintre ei și mai dornici de a cunoaște trecutul. Poate că unii sunt „manipulați” doar cu anumite stiluri. Cert este că toți, dar absolut toți, nu se mai distrează, nici la concerte, nici la evenimente, așa cum o făceau cândva! Dar cred că fiecare artist și-a fidelizat nișa lui, cu public care simte și vibrează!

CANCAN.RO: Meseria de artist, nu doar în România, este una controversată. De câte ori, mai ales la început, te-ai lovit de prejudecăți?

Paul Surugiu-Fuego:Nu știu cât e de controversată acum, dar știu sigur că oamenii au păreri preconcepute dintotdeauna, despre orice și judecă mult. Poate mult prea mult decât ar fi firesc și decât le-ar face și lor plăcere dacă ar fi în pielea celui în care aruncă, pe nedrept, cu piatra. Profesia de artist nu-i una ușoară. Sigur că este, în primul rând, o vocație, dincolo de o meserie, dar totul vine la pachet cu sacrificii, renunțări, satisfacții, consum enorm și multă muncă. Poate mult mai multă decât își imaginează fiecare. A fi artist, în cazul meu, este viață.

Nu mai pot, nu mai știu, nu mai vreau să fiu altceva, cu toate bunele și relele aferente. Și simt că am datoria să las ceva în urma mea, fie că este vorba de muzică, compoziție, interpretare, artă plastică, emisiuni, editoriale, colecții de pictură, orice! Chiar dacă sunt conștient că, până acum, la cei 50 de ani ai mei, am realizat multe, fie că vor unii indolenți să recunoască sau nu, tot mă simt responsabil să dau mai mult, să fac ceva în plus! Și asta pentru că iubesc publicul și-mi iubesc vocația. Nu o fac pentru bani, pentru anumite standarde, pentru celebritatea de care mi-am dat seama că nu-i așa benefică.O fac pentru că eu, prin structura mea, iubesc să dăruiesc, iubesc să fiu eu, iar EU, la modul cel mai personal, înseamnă ARTIST!

Fuego vorbește despre greutățile meseriei: „Am cântat și cu 40 de grade febră, și cu probleme de sănătate și cu rău”

CANCAN.RO: De câte ori a trebuit să urci pe scenă cu veselie când, de fapt, sufletul tău era praf?

Paul Surugiu-Fuego: De o mulțime de ori. Cred că asta face parte din „riscul” meseriei cumva și din sacrificiile pe care noi le facem. Am cântat și cu 40 de grade febră, și cu probleme de sănătate și cu rău, ori cu dureri sufletești majore, pentru că atunci când promiți, este esențial să te ții de promisiune! Uneori mă pot dedubla și pot zâmbi, pot să intru mai ușor în atmosfera în care eu să fiu cel care trebuie să îi facă pe alții să uite de probleme. Alteori e mai greu și poate se simte că nu sunt nici eu în cea mai bună formă. Oricum, am mai zis asta, dincolo de orice, scena are o anumită energie, îmi oferă o adrenalină pe care nu o primesc din altă parte, iar atunci când trec rampa și ajung în față, în lumină, mă simt liber. Uit de toate și devin una cu ce fac și cu ce vreau să transmit!

CANCAN.RO: Apropo de scenă, îți aduci aminte prima dată cum a fost? Emoțiile, teama?

Paul Surugiu-Fuego: A fost când eram destul de mic, cred în jur de 10-11 ani, la Turda, la Teatrul Național „Aureliu Manea”. Nu imi aduc aminte exact ce emoții aveam, dar știu sigur că am făcut față, am fost tare aplaudat și am dat tot. Ba mai mult, am fost atât de satisfăcut pentru am câștigat primii mei bani și mi se părea că am cea mai mare performanță și sunt cel mai bun. Teamă de scenă nu mi-a fost niciodată! Da, am avut, am mereu emoții, o stare care nu poate fi descrisă, furnicături în palmă, până intru, până simt publicul. Dar frică nu mi-a fost, pentru că am încredere în mine și pentru că știu că dacă am ajuns acolo, pot face orice, cum știu mai bine.

CANCAN.RO: Îți mai aduci aminte un moment de pe scenă, haios sau penibil, dar de neuitat?

Paul Surugiu-Fuego: Lista e tare lungă în 35 de ani de activitate. Am căzut de pe scenă, am alunecat, am pățit o mulțime de lucruri, dar am reușit cumva să trec peste toate. Am uitat și versuri, am avut o multitudine de peripeții! Dar toate-s haioase, nicidecum penibile! De neuitat rămân toate momentele în care poetul Grigore Vieru urca pe scenă și împreună recitam și cântam, ori marile concerte!

Fuego pregătește multe surprize pentru fani / Sursa foto: Facebook

Fuego își respectă colegii de breaslă: „N-am și nu voi avea vreodată vanități sau invidii inutile”

CANCAN.RO: După atâția ani de carieră vreau să știu dacă există prietenii adevărate în această branșă, sau invidiile și orgoliile sunt prea mari?

Paul Surugiu-Fuego: Eu cred că există. Nu știu dacă-s naiv sau nu, dar am câteva prietenii dincolo de cuvinte, dincolo de profesie, dincolo de competiție, concerte sau activitate a fiecăruia. Mă refer la colegii artiști. Poate nici nu e cazul să fie totul măsurat cantitativ, ci mai degrabă calitativ. Eu consider că n-am dușmani. Așa vreau eu să fiu, crezând că e loc pentru toată lumea sub soare. Nu-mi dau cu părerea despre munca altora, pentru că nu sunt în măsură să judec sau să dau verdicte. Îmi apreciez toți colegii, pentru că fiecare dintre noi avem publicul nostru și nu cred că suntem mai interesanți dacă intrăm în vreun fel pe felia celuilalt.

Consider că munca oricăruia dintre noi e importantă, vreau să-i aduc în fața oamenilor, vreau să le spun vorbe frumoase, pentru că merită și pentru că le simt pe deplin! N-am și nu voi avea vreodată vanități sau invidii inutile! De mai multe ori, în show-urile mele, le-am adus omagii tuturor celor care-au slujit și slujesc muzica ușoară, același gen pe care-l abordez și ei. Niciodată nu vom putea evolua și nu vom putea fi mai buni decât cei de lângă noi, dacă ne oprim și le dăm satisfacții! Eu am învățat că fiecare piere pe limba sa și știu sigur că toți colegii mei muncesc și își merită locul! În final, cel care decide este publicul nostru!

Fuego recunoaște: „Am ajuns artist pentru că am luptat, pentru că am dat din coate, pentru că am pierdut nopți când alții dormeau”

CANCAN.RO: Cum ai reușit să te menții, de atâția ani, într-o lume care este în continuă schimbare? Ce a trebuit să faci, cum a trebuit să te ‘transformi’ ca să reziști?

Paul Surugiu-Fuego: Poate și faptul că nu m-am transformat atât de mult mi-a menținut locul și relevanța peste timp. Apoi am oferit permanent ceva nou, am investit, mi-am respectat publicul. Au fost în spate nenumărate sacrificii, clipe investite, dureri, renunțări. Am ajuns artist pentru că am luptat, pentru că am dat din coate, pentru că am pierdut nopți când alții dormeau. Pentru că am renunțat la vacanțe, pentru că m-am spetit să ajung la oameni, să-mi respect publicul, pentru că am evoluat. Pentru că am lăsat în plan secund anumite fericiri și m-am ocupat serios de drumul meu și de visul pe care-l aveam de dus la bun sfârșit.

Dar nu asta e important neapărat. Viața mea actuală e construită din multă muncă. Nu am sărbători, nu am duminici libere, nu merg la relaxare pentru că mă dăruiesc și pentru că atunci când vrei să faci performanță, este nevoie de implicare totală. Orice aspect al carierei mele cere timp, cere devotament, atenție, seriozitate. Uneori sunt zile în care nu fac față să ajung dintr-un loc în altul, să rezolv lucruri, să pun la punct tot ce este de făcut.

Sigur, nu e în cazul tuturor la fel. Nu mă plâng și nu e neapărat greu, dar nu e nici așa, floare la ureche, cum li se pare unora. Mi-aș dori să stea cineva 3-4 ore pe scenă și să cânte și mai apoi să facă show, iar după asta să stăm de vorbă. Sigur că atunci când muncești mult sunt și rezultate. Vorbesc de dragostea publicului, dar și de partea financiară. Dar și aici nu mai analizează nimeni investițiile, eforturile, oamenii plătiți din jur, taxe, impozite, toate cele care înconjoară un fenomen artistic și pentru care e în permanent nevoie de bani.

De aruncat anumite judecăți de valoare nu e mare bătaie de cap. Încadrezi oamenii rapid și pui ștampila, fără a lăsa celuilalt dreptul de a se apăra. Astfel eu vă zic că viața de artist are și umbrele ei, are angoase, are reușite și decepții, dar cel mai mult, are muncă asiduă în spate. Mii de kilometri făcuți permanent, drumuri, stres, efort, griji, permanentă nevoie de nou. Dar, desigur, totul se compensează atunci când vezi o sală plină care a venit să plătească bilet ca să te vadă.

Paul Surugiu, Fuego, a primit de-a lungul timpului numeroase premii

CANCAN.RO: Ești un om cu simțul umorului foarte dezvoltat. Care a fost cea mai tare glumă care s-a făcut pe seama ta?

Paul Surugiu-Fuego: De multe dintre ele m-am amuzat, pentru că sunt un om cu mintea pe umeri și nu dau importanță fiecărei aparente dorințe de spiritualitate. Ba chiar și eu mai fac haz pe seama mea sau pe seama unor poante bune! Dar totul să aibă decență! Mulți se limitează la deja răsuflata glumă cu bradul și mama. N-am ce zice, e comică, dar până la un punct. S-au plictisit și brazii de răsuflatele poante pe seama unui cântec. Nu sunt perfect. Am multe de învățat, am un stil diferit și e normal ca unii să nu rezoneze cu asta. Știu că, de multe ori, cei care-și fac treaba, își văd de drumul lor și nu deranjează pe nimeni, trebuie puși la colt. Dar ce să vedeți, n-ați descoperit nici jumătate din câte pot face eu.

CANCAN.RO: Pari mereu calm, liniștit, dar cum reacționezi când te enervezi?

Paul Surugiu-Fuego: Nu sunt mereu calm și cred că nimeni nu este. Sunt un perfecționist și asta mai implică și nervi uneori, iar eu sunt impulsiv în anumite situații! Chiar dacă anii, profesia și experiențele mi-au arătat că e bine să mă temperez, tot mai am excese de nervi uneori sau momente în care mă aprind, mai ales atunci când știu că adevărul este de partea mea și atunci când vreau să demonstrez că am dreptate. Mă dor nedreptățile și nu pot sta cu mâinile-n sân când le sesizez. De asta nu sunt un om comod. Nu menajez. Nu ascund după preș anumite realități și nu mă dau lovit în momentul în care e cazul să pun punctul pe ‘I’, mai ales în situații în care știu că dreptatea mi-e aliat.

CANCAN.RO: Ești, de 35 de ani, în atenția presei. Te-a supărat vreodată? Sau ai reușit, mereu, să găsiți o cale de mijloc?

Paul Surugiu-Fuego: Am și am avut mereu o relație bună cu presa. Cred că așa e normal să fie și am încercat întotdeauna să păstrăm un echilibru. Am acordat interviuri când mi s-au cerut, am investit timp pentru asta și chiar dacă eram ocupat, mereu am găsit răgaz să fiu în strânsă legătură. Am mulți prieteni în presă și peste ani, puțin, am înțeles cum funcționează mecanismul. Cu atât mai mult cu cât, de ani buni, scriu și eu săptămânal. Timp de 7 ani am scris la „Taifasuri”, până la desfințare, de 5 ani scriu la „Literatură și Artă”, cel mai important ziar de cultură din Republica Moldova și, de vreo câteva luni, am lunar un editorial în revista culturală „Flacăra lui Adrian Păunescu”.

Paul Surugiu a schimbat prefixul

CANCAN.RO: Ești un artist pasionat de artă, un pictor la nivel de amator, așa cum te descrii. Ce-ai mai pictat în ultima perioadă?

Paul Surugiu-Fuego: Timpul nu mi-a fost cel mai bun prieten în ultimele luni și mi-aș fi dorit câteva ore în plus la zi, ca să pot să fac tot ce mi-am propus, astfel că n-am mai pictat atât de mult. Cred că ultimele lucrări sunt de prin primăvară, când am realizat flori și câteva case, într-un stil mai nou. Astea sunt temele mele preponderente, așa îmi ies cel mai bine. Eu nu am studii de specialitate și, din păcate, nu am nici timp pe cât aș vrea ca să pot învăța noi tehnici. Dar chiar și așa, acolo, pe pânză, sunt liber, sunt fără pic de constrângere, sunt în universul meu. Pot combina culori, aduc lumină și încerc pe cât se poate să fac lucruri frumoase, care să ajute și care să-i bucure pe cei care le privesc sau le pun pe perete, în casele lor!

CANCAN.RO: În afară de pictură mai există un hobby, o pasiune pe care o ai și de care n-ai vorbit niciodată?

Paul Surugiu-Fuego: Nu am o pasiune de care să nu se știe. Nici nu mai am vreme pentru asta! Cel mai împătimit hobby al meu rămâne arta plastică, fiind colecționar de atâta vreme, de peste 20 de ani. Îmi și ocupă această pasiune mare parte din timpul liber, mă documentez, sunt implicat, vreau ca totul să fie special și caut, citesc. Am și investit în această dragoste aproape tot ce am acumulat pe parcursul anilor!

CANCAN.RO: Profesional, când te-ai simțit cel mai împlinit? Dar cel mai dezamăgit?

Paul Surugiu-Fuego: Deseori mă simt împlinit! Asta atunci când vin oameni care-mi spun că muzica mea le-a schimbat viața, care plâng, care sunt fericiți doar să mă vadă. Înseamnă că am făcut bine ce am realizat până în prezent. Mă simt împlinit acum știind că ambele concerte aniversare sunt SOLD OUT, la propriu, pe bune, fără alte subterfugii specifice industriei! Să vinzi cu trei luni înainte atâtea bilete, într-o țară variată ca preferințe muzicale, cu atâta diversitate, cu probleme financiare și cu internetul la îndemână, e un motiv de împlinire profesională!

Dezamăgit nu știu când am fost. Poate atunci când am fost nedreptățit, la începuturi de carieră sau atunci când oameni de la care aveam alte așteptări au procedat exact invers. Dar eu sunt omul care întoarce și celălalt obraz și care știe sigur că la un moment dat, roata se învârte!

CANCAN.RO: Din punct de vedere profesional, simți că ai făcut, vreodată, vreo greșeală?

Paul Surugiu-Fuego: Absolut! Suntem oameni, suntem supuși greșelilor și e sănătos să fie așa. E și bine să greșim în anumite situații, pentru a lua apoi cele mai bune decizii și a ne învăța lecția. Iar eu, vreau să cred, am învățat din ce am făcut rău. Apoi îmi place mult, obiectiv, ca cei din jurul meu să îmi spună când greșesc. Chiar dacă nu e confortabil sau întotdeauna plăcut, este cel mai bun exercițiu pentru a păstra rațiunea și pentru a deveni și mai bun sau mai performant. Nu îmi convine mereu, dar apoi stau cu mine, mă gândesc și îmi dau seama că persoanele au dreptate!

Privind în urmă, chiar dacă am mai făcut alegeri greșite sau neinspirate, chiar dacă am luat decizii pripite, cred totuși că nu există în drumul meu ceva ireparabil, ceva care chiar să fie o greșeală capitală. În rest, la orice pas mă mai încurc, mai uit câte ceva, mai greșesc un vers, mai greșesc o intrare. Dar cred din suflet că așa e uman și asta ne dă unicitate, altfel am fi roboți sau, mai rău, am deveni și noi o formă de inteligență artificială!

Fuego, unul dintre cei mai iubiți artiști din România

Fuego, la 50 de ani: „Mă simt împăcat cu mine, cu hotărârile mele, cu viața mea”

CANCAN.RO: Dar din punct de vedere personal? E ceva ce ai vrea, chiar și acum, să repari?

Paul Surugiu-Fuego: Nu. Mă simt împăcat cu mine, cu hotărârile mele, cu viața mea și cu bucuria pe care mi-o dau scena, oamenii, prietenii, familia, toți cei pe care-i iubesc și care mă iubesc! Și n-aș schimba asta pentru nimic în lume! Cred că oamenii cu regrete multe și cu dorința permanentă de a „repara” ceva din trecut sunt, mai mult ca sigur, nefericiți! Iar eu mă consider un om fericit și încrezător în propriile decizii!

CANCAN.RO: Când te-ai simțit cel mai puternic? Dar cel mai vulnerabil?

Paul Surugiu-Fuego: Puternic sunt, după cum am zis, mereu, pe scenă! Și vulnerabil cred că tot acolo sunt, pentru că acolo îmi deschid sufletul pe deplin, mă emoționez, pun fragmente din toate amintirile mele, din dureri, din neîmpliniri. Și acolo mă și las dominat de această stare pe care, în restul timpului, încerc să o țin în frâu, fiind un om rațional și cu picioarele pe pământ. Puternic mă simt atunci când am totul sub control și știu că e totul în regulă, la spectacole, la concerte, deși în orice moment se poate întâmpla ceva.

Iar vulnerabil sunt în fața suferinței, a durerii, a bătrânilor care au povești emoționante și simt că nu pot face nimic sau a copiilor care au boli incurabile și chiar nu îi poate salva mare lucru! Dar eu nu sunt omul extremelor, astfel că le îmbin pe amândouă în spectacolele mele și cred că asta mă face autentic și, peste vremi, mi-a adus dragostea și fidelitatea celor care vin la concertele mele!

Paul Surugiu: „Mă simt împăcat cu mine, cu hotărârile mele, cu viața mea”

CANCAN.RO: Iubirea pentru tatăl tău nu a trecut niciodată. Care este cea mai prețioasă moștenire pe care ți-a lăsat-o?

Paul Surugiu-Fuego: Dorința de evoluție, nevoia de cunoaștere, dorința de a fi mai bun! Tatăl meu a fost un autodidact, pasionat de istorie, de a afla lucruri noi, de a vedea, de a se documenta corect. Și mi-a rămas, peste vremi, și mie această nevoie de a mă dezvolta. Îi simt lipsa de multe ori și tare mi-aș fi dorit să fie martor al succeselor mele din ultimii 15 ani sau să-l știu în sală, undeva, la concertul în care sărbătoresc cei 50 de ani de viață! Dar așa e mersul lucrurilor și cred, cumva, că de undeva, veghează la dezvoltarea mea și îmi este mereu aproape!

CANCAN.RO: Spune-mi, te rog, tot ce ai de promovat în perioada următoare.

Paul Surugiu-Fuego: A fost o vară plină de proiecte, de varietate, de multe activități, evenimente, întâlniri cu publicul, iar toamna și iarna se anunță la fel. E cumva un an aniversar și eu sunt fericit și onorat că publicul mă iubește și vine la concertele mele. Cele două spectacole aniversare, de la Sala Palatului din București și de la Palatul Național din Chișinău, sunt SOLD OUT, iar eu nu pot fi decât recunoscător și responsabilizat ca să fac două show-uri de senzație. La cererea publicului, am pus și al treilea spectacol, pe 8 noiembrie, la Chișinău, de data aceasta cu muzică populară, la fel de interesant.

Acum, de ziua mea, duminică, lansez piesa „Ne iubește dragostea”, o premieră, care sper să devină șlagăr și să se bucure de succes. Pe 27 august, am un super concert pe scena Festivalului „MAMAIA Folclor 2026”, unde am pregătit multe surprize. Acolo voi cânta și folclor, dar, în premieră, muzică lăutărească, de pahar, de voie bună, alături de invitații mei – Niculina Stoican, Andreea Voica, Cornelia și Lupu Rednic, Viorica Macovei, Ionuț Fulea și Gabriel Nebunu! Totodată, pe 19 septembrie, la TVR 2, începe sezonul 17 al emisiunii „Drag de România mea!”, care aduce mai multe noutăți, artiști faini, exclusivități, povești interesante și multă muzică românească din diverse genuri! Iar în decembrie ne plimbăm prin țară, al douăzecelea an, cu turneul de colinde, care va fi interesant tare!

CITEȘTE ȘI: Cum arată vila lui Fuego din satul Bălteni. Și-a transformat piscina interioară în dressing