Horia Moculescu: „Am comis greseli ireparabile, al caror cost imens este platit de mine acum”

Horia Moculescu, fiul Comandantului Batalionului 5 Vanatori de Munte din Abrud, ramane orfan de mama la varsta de 11 ani, in 1948, an pe care il considera cel mai nefast din viata sa. Cativa ani mai tarziu, cand era student la Institutul de Mine, comunistii ii aresteaza tatal, erou de razboi, condamnandu-l la 25 de ani de temnita grea. Tanarul Moculescu, devenit peste noapte „fiu de puscarias”, asadar un element cu grave probleme la dosar, se vede nevoit sa ia viata in piept si sa paraseasca Petrosaniul, unde abandoneaza „prieteni, colegi de orchestra, o iubire de patru ani (cu amintiri de nesters), patru ani de studii, patru ani aruncati din viata. Aveam insa de ales?” Ce urmeaza, cititi mai bine in carte. Merita!

La finalul amintirilor sale de pe hartie, maestrul adauga: „Am crezut ca disparitiile parintilor mei se vor constitui in repere ale unor suferinte inegalabile, dar Dumnezeu a vrut sa ma incerce cu o durere a carei profunzime depaseste toate limitele. E in firea lucrurilor sa fii nevoit sa supravietuiesti propriilor parinti, dar sa-ti moara un baiat (n.n. – Ionut Horia Moculescu, fiul compozitorului, s-a stins din viata in anul 2008), pe care timp de treizeci si unu de ani l-ai adorat, l-ai respectat pentru tot ceea ce a realizat in viata lui si a carui implinire ar fi trebuit sa incununeze si propria-ti existenta, e impotriva naturii insesi (…) Desigur ca tot Bunul Dumnezeu nu m-a aruncat cu totul in bratele unei deznadejdi nesfarsite, lasandu-mi-o, pentru ultima parte a vietii (poate cea mai grea!), pe fiica mea (n.n. – Nidia Moculescu), frumoasa, puternica si talentata. Sper sa stie sa munceasca, pentru ca doar din calitati, oricate ai avea, nu poti trai. N-as dori, sub nicio forma, sa las impresia ca cititi randurile scrise de un om fara defecte. Am nenumarate si din cauza lor am comis greseli ireparabile, al caror cost imens este platit de mine acum, cand imi e mult mai greu. Dar erorile mele ma privesc personal, iar singurul principiu de la care n-am abdicat niciodata, de cand sunt constient si responsabil, a fost acela ca, in momentul „Judecatii de Apoi”, sa pot sta senin in fata Mantuitorului, cu convingerea ca n-am facut nimanui un rau voluntar”. Bucuresti, 2011. P.S. Am fost casatorit de patru ori…”. „Doar atat mi-am amintit” se gaseste deja la libraria Eminescu, la pretul de 35 de lei.