Am ramas fara casa pentru o datorie de 6.500 dolari (cu dobanzi), am 3 rate la 3 banci, sotul meu are un salariu de 5,3 milioaneabonuri de masa, eu am 2 colaborari si sunt foarte bolnava. Nu mai facem fata cu plata chiriei, a utilitatilor, a creditelor, a medicamentelor. Am o fiica, care lucreaza si sta cu chirie in Bucuresti. A doua fiica, de 31 de ani, are 2 copii (clasa a VI-a, 2 ani) si au plecat in pribegie in Italia. Pentru sotul meu e a doua oara cand isi pierde casa: prima data la inundatii si acum, cand nenorocirea s-a abatut asupra noastra. Suntem disperati, in pragul sinuciderii. Daca am avea o masina, am face taximetrie si am reusi sa iesim din greutati. Am muncit de la 17 ani, amandoi in conditii grele, si acum, pentru copii si nepotii nostri, nu mai exista „acasa”. Avem nevoie de o mana intinsa ca sa putem trece peste iarna aceasta. Nu va inchipuiti cata durere, rusina, umilinta si neputinta s-a adunat in sufletele noastre. Multumim pentru speranta, desi, dupa cum vad, nu avem nici o sansa. Cu respect. TODIROS MARIANA Bacau