ADRIAN NAIDIN a dezvăluit întregul coşmar prin care a trecut după ce s-a aruncat de la etaj. Şi-a pierdut şi auzul!

Pe lângă faptul că a suferit trei fracturi la mâna dreaptă, Adrian Naidin şi-a pierdut temporar şi auzul. Din fericire, violoncelistul s-a refăcut rapid şi a început să susţină deja concerte.

„În primul rând, mi-a fost greu să nu-mi pierd speranţa. Speranţa că voi mai putea cânta vreodată, pentru că doctorii erau foarte reţinuţi în această privinţă, în timp ce eu doream doar să mai cânt. Cât de repede, mult mai repede decât mă lăsau să sper estimările lor. Pentru mine, muzica înseamnă aproape totul. Existenţa mea ţine de ea. A fost o uriaşă tensiune. Era să cedez de câteva ori, dar nu mă mai puteam arunca o dată de la etaj. Sărisem deja. Desigur, în spatele acestor frământări sufleteşti au fost o mulţime de poveşti prozaice. În primul rând, a fost foarte greu să mă ridic din pat. Mâna mea dreaptă a stat nemişcată, imobilizată în ghips multă vreme, răstimp în care orice studiu sau repetiţie erau total excluse. Vreme de trei luni nu am cântat deloc. Desigur, în acest răstimp a fost greu să învăţ să fac totul cu o singură mână şi aceea să fie stânga. Puţini îşi imaginează cât de greu este să tai o felie de pâine cu o singură mână, de exemplu. Nici un ou nu poţi să decojeşti. E dificil să te îmbraci”, a dezvăluit Adrian Naidin pentru Cotidianul.

Violoncelistul a povestit şi cum a avut timpanul perforat. „Mâna a stat aşa de imobilizată, încât nici mai apoi, când am scos ghipsul, nu puteam mişca nici degetele, nici încheietura. Încet-încet am început recuperarea, care constă în ore întregi de mişcări repetitive. E o strădanie departe de a fi finalizată, recuperarea va dura un an de fapt. E o luptă permanentă şi ţine de minute. Dacă nu fac recuperare, degetele se blochează iar. În tot acest răstimp, ca să pot compensa, am ascultat multă muzică. Trăiesc prin muzică. Ascultam Simfonia a doua de Rachmaninov, partea a doua. Ştii, de fapt, de la o vreme, ascult mai ales părţile 2 din simfonii, pentru că acestea sunt lente, romantice şi adânci. Desigur, le-am auzit mult mai bine când mi-a revenit auzul, afectat şi el o bună bucată de vreme de incidentul din septembrie. A durat şi povestea asta cam două luni. Timpanul a fost perforat, aşa că au fost nopţi şi zile în care îmi pierdeam echilibrul. Asta m-a speriat. Cu timpul însă, lumea a revenit la o oarecare stare de normalitate. Deşi niciodată nu va mai fi cum a fost”, a precizat el.