"Nici bunica, nici tata nu au purtat tricouri pe care să scrie «Am ...
Carl m-a sunat la două minute după ce i-am trimis primul email. "Bunica mea e din România!" Rămân ...
A intrat în politică pentru că aşa a fost crescută, dar şi pentru că "românii au nevoie de cineva care să lupte pentru ei". Cele mai dragi amintiri ale sale, dar şi cele mai triste sunt cele legate de Crăciun, dar la fiecare sărbătoare are doi îngeri care îi sunt alături: Sofia şi Katia, nepoţelele ei.
Reporter: Cum v-aţi caracteriza?
Oana Niculescu-Mizil Ştefănescu Tohme: Am 33 de ani şi fiecare dintre cei mai apropiaţi membri ai familiei mele şi-au lăsat amprenta pe caracterul şi formarea mea. De aceea am păstrat şi numele mamei mele, Lidia Niculescu-Mizil, pe cel al tatălui, Coman Nicolae Ştefănescu, şi, fireşte, îl port şi pe al soţului meu, Jimmy Tohme. Chiar dacă am atâtea nume, prietenii îmi spun, simplu, Oana. Sunt o femeie de afaceri căreia îi merge bine, tenace şi muncitoare.
R.: Care este cea mai dragă amintire pe care o aveţi legată de Crăciun?
O.N: Perioada sărbătorilor de iarnă este o perioadă foarte dragă mie, am multe amintiri frumoase, dar şi triste. Mi-aduc aminte cu plăcere de zilele de Crăciun în care bunicul ne strângea pe toţi şi ne punea să căutăm monede şi halviţă într-un cazan imens cu mălai. Era o plăcere, această tradiţie o păstrăm şi acum, şi în fiecare an fac acelaşi lucru cu nepoţelele mele Sofia şi Katia, fetele fratelui meu Răzvan.
R.: Aţi spus că aveţi şi amintiri triste legate de sărbătorile de iarnă?
O.N: Este adevărat, fratele meu Răzvan, pe care l-am iubit foarte mult, a murit într-un accident de motocicletă în această perioadă. Dar amintirile frumoase sunt mult mai multe.
R: Cum erau sărbătorile înainte de '89?
O.N: Tot timpul am stat cu bunicul meu, el m-a crescut până la 20 şi ceva de ani. Deşi se spunea că cei din regimul comunist erau împotriva sărbătorilor religioase, vreau să zic că bunicul era de neclintit în ceea ce priveşte respectarea tradiţiei. An de an nu exista să nu ne strângem şi să sărbătorim aşa cum se cuvine tradiţiile, Crăciun, Paşte, Lăsata Secului, zile de naştere. Erau nişte petreceri extrem de frumoase la care se aduna toată familia, tot timpul era casa plină. La masa noastră îi aveam întotdeauna pe Nicu Ceauşescu şi pe mulţi alţii.
R: Ce vă aduceţi aminte despre familia Ceauşescu?
O.N: În primul rând mi-l amintesc pe Nicu, care era mai tot timpul în casa noastră, el o iubea foarte mult pe mătuşa mea Donca, chiar dacă Elena Ceauşescu era împotrivă. Despre Nicolae Ceauşescu şi Elena nu îmi aduc aminte foarte multe. Ştiu că eram odată la ei acasă, jucam şah cu Nicolae Ceauşescu, a intrat în cameră ea şi a început să ţipe la el: "Iar ai adus în casă rahat de Mizil". Pe el mi-l amintesc ca pe un om bun, care ne dădea ciocolată, în schimb de ea ne era frică.
R. Cum l-aţi cunoscut pe soţul dumneavoastră?
O.N: L-am cunoscut în 1997 la Beirut. Am mers acolo pentru că tata avea afaceri, iar eu eram prietenă cu sora lui, ne cunoscusem la şcoală în Elveţia. Atunci ne-am văzut prima dată şi a fost dragoste la prima vedere. Fratele meu Răzvan le-a spus bunicilor că "Oana umblă cu arabii", pentru că în acea perioadă erau tot felul de articole cu românce care se combinau cu arabi pentru bani. Vreau să spun că, atunci când m-am întors în ţară, bunicul meu ştia tot ce am făcut acolo. Sunt de 14 ani cu Jimmy şi ne iubim foarte mult.
R. Am înţeles că ai avut o nuntă dublă?
O.N: Da, familia mea a fost de acord cu Jimmy pentru că se cunoşteau de mult. Am avut două petreceri, una în România şi alta în Beirut, şi şase perechi de naşi. Ne-a cununat băiatul lui Rafic Hariri, care e prim-ministrul Libanului, prietenul meu din copilărie şi naşul meu de căsătorie, apoi au mai fost Mădălin Voicu şi soţia lui, deoarece pe mine m-a botezat Ion Voicu.
R. Cum petreceţi Crăciunul, în România sau în Liban?
O.N: Crăciunul îl petrecem împreună, un an în România, cu ai mei şi un an la Beirut, cu ai lui. Paştele atunci când cade împreună îl facem cu cele două familii şi când cade separat îl petrecem de două ori. Soţul meu nu este musulman, ci greco-catolic.
R. Care este cea mai mare distracţie de Crăciun pe care o aveţi cu nepoţelele Sofia şi Katia?
O.N: Este o adevărată plăcere să împodobim bradul, avem ornamente de când eram eu copil şi multe au fost făcute de mine şi de mama mea.
R. Cum aţi decis să intraţi în politică?
O.N.: Sunt cea mai mare dintre cei 11 nepoţi, iar eu vreau să cred că bunicul m-a pregătit pentru ceea ce am devenit şi pentru o carieră politică. Piatra de temelie a carierei mele el a pus-o împreună cu Ion Iliescu, care ne-a sugerat bunicului şi mie să intru în Partidul Social Democrat. Am fost crescută de mică pentru asta.
R: V-aţi gândit să aveţi un copil sau puneţi cariera pe primul plan?
O.N: Îmi doresc foarte mult un copil şi sper ca Dumnezeu să mi-l dea, am avut doua sarcini pierdute până acum, dar poate va veni. Vreau să am trei copii ai mei şi să adopt încă doi, pentru că asta este o tradiţie la noi în familie.
R: Ce părere aveţi despre ceea ce se întâmplă acum cu drepturile mamelor din România? Dacă aţi avea un copil, l-aţi lăsa la trei luni acasă?
O.N: Este strigător la cer ceea ce fac, practic obligă mamele să nu mai aducă pe lume copii, este un fel de ucidere a viitorului. Tocmai pentru a face lucrurile mai bune pentru poporul acesta am intrat eu în politică, să încerc să schimb ceva! Dacă aş avea un copil, cu siguranţă l-aş lua cu mine în Parlament!
R: Ce vă doriţi de Crăciun?
O.N: Deşi o să pară un clişeu, îmi doresc să am linişte şi pace şi tuturor românilor să le fie un pic mai bine!
Secrete
1. Este microbistă
Mare amatoare de fotbal încă din adolescenţă, politiciana nu ratează niciun meci televizat al echipei Steaua Bucureşti, a cărei suporter înfocat este
2. Fumează narghilea
Cu toate că nu este fumătoare, adoră să tragă din narghilea pentru că o linişteşte şi îi dă o stare de bine
3 Vânător înrăit
"Merg la vânători organizate, trag cu puşca şi îmi place să colecţioneze de peste tot trofee. Sunt un vânător înrăit", declară social-democrata
4. Are diplomă de bucătar
Atât de mult îi place să "bucătărească" Oanei Mizil, încât a mers în Elveţia, unde a învăţat să gătească ca la carte de la bucătari adevăraţi
5. Afaceristă înnăscută
Prima afacere a început-o când avea doar 12 ani. Atunci le-a vândut copiilor de la şcoală agendele pe care le primise gratis de la bunicul ei




Carl m-a sunat la două minute după ce i-am trimis primul email. "Bunica mea e din România!" Rămân ...