Minunile icoanei de la Nicula

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

IZBAVIRE. Miile de oameni inconjoara, in genunchi, manastirea pentru iertarea pacatelor CREDINTA. Tineri si batrani se aduna pentru rugaciune PELERINAJ. O data pe an, sute de corturi umplu curtea manastirii SARBATOARE. Manastirea Nicula, care poarta hramul Adormirii Maicii Domnului, a adunat pe 15 august mii de credinciosi RUGA. Icoana facatoare de minuni asculta rugile celor cu credinta Credinta. Mii de persoane vin in pelerinaj, in genunchi, la icoana facatoare de minuni de langa Gherla Razvan Bica In 1699, icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula a plans neincetat intre 15 februarie si 12 martie. Astazi, la mai bine de 300 de ani de la acel eveniment, mii de credinciosi vin anual in pelerinaj, la 15 august, de hramul manastirii – Adormirea Maicii Domnnului, cu speranta ca Fecioara le va alina suferintele si le va spala pacatele. La 3 kilometri de orasul Gherla, intre dealuri, se afla satul Nicula, un satuc mic si linistit in restul anului, dar aglomerat si agitat pentru cateva zile in mijlocul lui august. Inca de sambata, grupuri de pelerini din toata tara au inceput sa vina spre manastirea din varful dealului de la Nicula pentru a praznui impreuna marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului. La intersectia ce duce spre manastire se afla primul filtru de politie. Toate masinile sunt oprite, iar cei 3 kilometri pana la manastire trebuie parcursi pe jos. Drumul este plin de oameni, se merge in coloana, ca o coada interminabila la mantuire. Pe marginea drumului, micii comercianti vand produse necesare oricarui pelerin respectabil: cruciulite, icoane, carti de rugaciuni, popcorn, bricege, brichete cu luminite, turta dulce in forma de cruce, pe care scrie Nicula 2007, si alte esentiale obiecte de „cult”. Doua femei discuta nervoase in timp ce urca din greu drumul spre manastire: „Pai, mai jos era 10.000, aici e 20.000, sus la manastire cred ca o sa coste 100.000?”. Cel mai mare succes pare sa-l aiba un batranel care vinde celofan: 5 lei metrul din cel mai gros, 2,5 lei din cel subtire. Aproape fiecare pelerin cumpara cativa metri pentru a se proteja de o eventuala ploaie. Urcusul pana la manastire este greu si foarte anevoios: mirosul de transpiratie te inteapa din toate directiile, iar broboanele de sudoare iti incetoseaza privirea. Ajunsi in fata impunatoarei manastiri ramai fara suflare: pe de o parte, din cauza urcusului, pe de alta parte, datorita peisajului – pajistea mare din curtea manastirii este plina de lume, corturile au impanzit liziera padurii, iar peste toate rasuna vocea calda a preotilor.

Lacrimile ne unesc pe toti

Manastirea are 3 biserici: una mica din lemn, din secolul XVII, una de zid construita in perioada 1875-1879-1905 si inca una foarte impunatoare, aflata inca in constructie. In fata bisericii din lemn se strang cei mai multi credinciosi. Lacrimile sunt cele ce ii unesc pe toti. Femei si barbati de toate varstele se pun in genunchi si, potrivit traditiei, inconjoara biserica de trei ori, tarandu-se pe coate si pe genunchi pentru a li se ierta toate pacatele. Drumul lor spre mantuire este presarat cu pietre, iar coatele si genunchii incep sa le sangereze imediat. Lacrimile se sterg in praf, durerea fizica le-o alina pe cea sufleteasca. Dupa acest ritual, credinciosii se indreapta spre cealalta biserica unde se afla icoana facatoare de minuni. Stau linistiti la coada cateva minute bune apoi se inchina in fata Fecioarei cu Pruncul. Oamenii vorbesc putin, unii chiar deloc. „Religia este un lucru intim. Fiecare o pastreaza pentru el”, ne explica o maicuta. Afara, pe pajiste, cei aproximativ 800 de oameni stau ascultand slujba sau rugandu-se. „Sincer, credeam ca vor fi mai multi oameni. Fata de anul trecut a mai scazut numarul lor, dar poate mai vin azi?”, ne spune un jandarm de la intrarea in biserica. O familie din Suceava tocmai serveste masa pe pajistea din fata bisericii: „Am venit de sambata. Venim de vreo 3 ani aici si am vrut sa fim siguri ca prindem loc in curtea manastirii”, ne explica Iulian Zugravu, capul familiei. Barbatul continua: „Am dormit sub cerul liber, in sacii de dormit, dar, in final, merita. Vom sta la slujba din seara aceasta si la cea de maine, de hram”.

Minunile icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Nicula

Cea mai recenta minune a icoanei a fost o vindecare si s-a intamplat in 1993. Unei fetite din Cluj i-a aparut o umflatura la o mana. Doctorii au vrut s-o opereze de urgenta, dar fetita s-a dus cu familia la Manastirea Nicula. Acolo, si-a atins mana bolnava de icoana si a zis: „Maicuta Sfanta, ajuta-ma si vindeca-mi manuta”. A mai venit inca de doua ori la icoana, iar umflatura a disparut.