Mihaela Radulescu: „Deschid rar televizorul pe programe romanesti, pentru ca nu-mi mai pot permite sa consum imagini nesanatoase”

„Cine curata mizeria facuta de ei?…” este titlul materialului in care fosta vedeta de televiziune isi prezinta indignarea.

„Nu sunt o specialista in politica. Evit orice apreciere la adresa acestei lumi incalcite, iar cand o fac, conjunctural si de dragul conversatiei, nu-mi vine decat sa ma port ca protestatarul din Piata Victoriei – sa huidui, sa strig „jos” cu oricine sau… sa tac, a lehamite si lipsa de speranta. Deschid rar televizorul pe programe romanesti, pentru ca nu-mi mai pot permite sa consum „imagini nesanatoase”, imi dauneaza grav sanatatii psihice. N-am avut de lucru si am deschis televizorul, intr-o dimineata de curatenie. Asezam cartile, strangeam dupa vizita a doi prieteni de-ai lui fii-miu si auzeam, fara sa vad imagini, caci eram cu spatele, cum se certau parlamentarii. Am refuzat sa ma intorc sa-i si vad si incercam sa asociez vocile pitigaiate sau miorlaite cu fetze de alesi. N-am reusit, probabil ca am lipsit prea mult din tara si au aparut fetze noi. Nici cand auzeam numele rostite de crainici nu reuseam sa-i portretizez, dar simteam ca ma cuprinde aceeasi indignare, aceeasi scarba si, in final, aceeasi mila pentru oamenii pe care acesti vorbitori ii reprezinta in Parlamentul Romaniei.”, a scris Mihaela Radulescu.

De asemenea, autoarea editorialului face o paralela intre cum se desfasoara o sedinta la noi si seriozitatea din Parlamentul englez.

„(…)Secventa, care a durat vreo 30 de minute, a fost memorabila: de la felul in care erau imbracati, pana la modul in care vorbeau si erau atenti la orice discurs desfasurat, totul transmitea civilizatie, coerenta, temeinica pregatire a subiectelor, cunoastere profunda a detaliilor. Vorbeau pe rand, ascultau politicos, combateau inteligent si argumentat. Nimeni nu vorbea la mobil, nimeni nu motzaia (si era 6 dupa-masa si o vreme ploioasa…), nimeni nu se hlizea cu colegul. (…) Parlamentul romanesc pe care-l aud acum la televizor e din alt film. Cata mitocanie, cata pierdere de vreme cu discutii care n-au nici o legatura cu problemele reale ale acestei tari…(…)Aud a nu stiu cata oara „fraudarea pensiilor”, dar cui ii pasa cu adevarat de batranii aproape morti de foame, fara dinti, fara medicamente, fara acoperis? Parlamentarii sunt revoltati unul pe altul, frecventeaza emisiuni, isi pregatesc discursul si freza pentru tv, dar ii doare in coatele lor de alesi de orice copil care moare de foame sau de boli cumplite, de accidente stupide sau chiar de nenorocul de a avea un Parlament infectat, murdar…”, a adaugat fosta prezentatoare.