Deciziile mature sunt cele mai grele!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Parintii nu au incredere in mine „Am 16 ani si nu ma inteleg deloc cu parintii. De foarte mult timp, ei nu mai au incredere in mine, nu ma sustin in ceea ce fac si nu se implica nici in responsabilizarea si educarea mea. Cred ca pentru ei nu sunt o persoana insemnata, ci doar una neindemanatica si care nu stie sa faca nimic. De mic ma tot apostrofeaza cu diferite injurii.” Ionut Miu – Galati Tin sa mentionez faptul ca in situatia ta ar fi de dorit sa se afle cat mai putini copii. Ceea ce iti pot recomanda, in primul rand, este sa incerci sa te pui in locul parintilor, sa faci un schimb de roluri cu acestia, si sa te gandesti ca ei nu au vrut si nici nu vor sa te raneasca, ci uneori nu accepta, din prudenta pentru tine, sa nu ti se intample ceva nedorit in incercarile tale, uneori stangace, de a zbura cu propriile aripi. Poate uneori o fac intr-un stil mult mai direct decat ar trebui si de aceea nu-si ating scopul, ba dimpotriva. Pentru a limita si chiar evita situatiile tensionate intre tine si parintii tai, ar trebui sa manifesti mai multa bunavointa si politete fata de ei, sa ai mai multa rabdare in a nu bulversa deodata obisnuintele familiei, prin atitudinile si comportamentul tau. De asemenea, ar trebui sa discuti deschis cu ei in legatura cu problemele care te deranjeaza, sa respecti opiniile lor si sa fii mai diplomat in relatiile de zi cu zi, sa faci in asa fel incat parintii sa-ti adopte deciziile ca si cum ar fi ale lor. Incearca sa fii mai convingator, prin aducerea unor argumente cat mai viabile in sprijinul celor sustinute de tine, fii foarte clar in discurs si evita in discutii formulele de genul: „Detest sa mai fiu tratat ca un copil!” sau „Nu este drept!”. Spune-le ca pentru a reusi ai nevoie de mai multa afectiune si sustinere din partea lor. Sa divortez sau nu de sotul meu? „Am 27 de ani si sunt insarcinata in luna a patra. Acesta ar trebui sa fie un motiv de bucurie, dar, din pacate, eu ma aflu in pragul divortului. De cand am ramas insarcinata nu ma mai inteleg cu sotul, chiar daca amandoi ne dorim acest bebelus. Parca s-a schimbat total! Ne certam din orice. Suntem impreuna de cinci ani, dar relatia am oficializat-o abia acum doi ani. Nu stiu ce sa fac, sa divortez de el sau nu?” Cristina Iacob – Bacau Raspunsul este unul singur: NU. Dupa cum ai avut dorinta, maturitatea si curajul sa lasi sa prinda viata rodul dragostei voastre si sa-i bata inimioara timp de patru luni, in contextul in care va doreati un bebe, tot asa trebuie sa dovedesti maturitate in asumarea unei familii complete pentru copilul vostru, mai ales ca si sotul tau isi doreste acest lucru. Familia nu este o joaca, totusi. Ai devenit mai sensibila emotional, mai putin toleranta la anumite lucruri sau situatii datorita sarcinii, iar sotul inca mai are nevoie de timp ca sa se adapteze comportamentului tau. Ai o stare fiziologica deosebita, ce iti creeaza momente de disconfort si care pot explica starea ta psihica generala. In consecinta? ceva s-a schimbat in relatia voastra si chiar in voi insiva: tu esti o femeie insarcinata, iar el este un barbat suprasolicitat de situatia in care te afli si este implicat. Da! Datele ecuatiei familiei s-au schimbat putin, este o perioada de tranzitie in adaptarea voastra la noua realitate, careia trebuie sa ii faceti fata cu intelepciune si rabdare pentru a merge mai departe, de dragul vostru si al copilului.