Un clujean are o adevarata galerie de arta la el acasa: zeci de tablouri, ceasuri, portelanuri, poze si carti vechi si valoroase

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Avand in vedere valorile pe care le detine, Zoltan Ionescu s-a aratat la inceput destul de reticent. Apoi, mandru totusi de faptul ca are un Tonitza veritabil, a decis sa ni se destainuie. „Tabloul l-am primit, alaturi de altele, de la o matusa a sotiei mele, care face parte din familia Grandpierre, detinatoarea unei imense colectii de obiecte de arta in vremea comunistilor. Ceea ce avem noi este insa doar o mica parte din ce am mai apucat sa salvam din colectie, dupa 15 ani de la caderea regimului comunist.

Panza cu Tonitza am primit-o fara rama si nu i-am dat importanta la inceput. Apoi am cercetat, am discutat cu experti, a fost un drum lung pana la identificarea tabloului. A fost greu, deoarece nu prea exista bibliografie de specialitate (cataloage de arta – n.r.) de la acea vreme”, ne-a marturisit colectionarul.

El crede ca tabloul valoreaza cu mult mai mult de 40.000 de euro, cat s-a speculat in presa zilele trecute. Oricum, Zoltan Ionescu nici nu se gandeste sa se desparta de vreunul dintre cele aproape 50 de tablouri pe care le are. „Nu pot sa ma despart de un obiect de arta, caci toate imi sunt de suflet. Am trecut si prin situatii grele, dar tot nu am vandut”, ne-a spus clujeanul. Acesta umbla prin toata tara, dar si prin strainatate, pe la targuri sau magazine de antichitati, pentru a-si imbogati colectia. „Am patit-o cand am cumparat si tablouri care s-au dovedit false, dar am prins si ocazii cand am cumparat ieftin obiecte de valoare, caci proprietarul era necunoscator in domeniu. Foarte multe lucruri bune de arta ajung pe mana necunoscatorilor. Am luat de la un rom un tablou de Torok Pal”, povesteste colectionarul. Zoltan Ionescu este de profesie jurist, dar a absolvit anterior Scoala de Arta din Timisoara, de unde i se trage pasiunea pentru obiecte de arta, pe care le aduna de circa noua ani. Pasiunea lui Zoltan Ionescu este costisitoare, iar pentru a o intretine a facut bani din afaceri imobiliare. Pe langa tablouri, el mai are ceasuri, poze, carti si portelanuri vechi, precum o vaza de la fabrica din Turda, realizata cu ocazia zilei de 1 Mai 1948.