Un antrenor roman face senzatie in atletismul african! Poveste din Tunisia: medalii si razboi pentru Nourescu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Pentru Habiba Ghribi, vara lui 2011 s-a incheiat ca un vis. A terminat cursa de 3.000 de metri obstacole in noua minute si 11 secunde, devenind astfel vicecampioana mondiala. Se intampla la Daegu, Coreea de Sud. La prima vedere, nicio legatura cu sportul romanesc. Doar ca, dupa ce a fluturat steagul Tunisiei, Habiba s-a indreptat spre un domn carunt pentru a-i multumi. Era Constantin Nourescu. Un om care si-a dedicat viata atletismului. A practicat acest sport, dupa care a devenit antrenor. El a facut-o vicecampioana mondiala pe Violeta Beclea Szekely. In 1998, viata lui avea sa se schimbe total. A plecat pentru a-si face meseria in Tunisia.

Trimis de Federatie in Africa

„In 1998 eram deja iesit la pensie, dar continuam colaborarea cu Federatia Romana de Atletism. Lucram alaturi de lotul national. In acel an, a sosit la Bucuresti o delegatie de la Ministerul Sportului din Tunisia. Voiau sa ia acolo cativa antrenori. Chiar era o buna colaborare intre cele doua ministere la acea vreme. S-a pierdut, intre timp, din pacate. Nicolae Marasescu m-a recomandat pe mine la atletism, pe Relu Auras la box si pe Andrei Vasile la lupte. Asa am ajuns la Tunis. A fost o decizie foarte greu de luat, am stat foarte mult sa ma gandesc inainte. Era acea teama de a merge in Africa. Dar pana la urma mi-am facut curaj si am plecat. Am ales bine. Acum, atletele tunisiene vin des in Romania. Vom face recuperarea dupa acest mondial la Mamaia, vom merge apoi cateva saptamani la Poiana Brasov, iar apoi vom pleca inapoi in Tunis”, povesteste Constantin Nourescu.

Prime colosale pentru aur

„Tunis este un oras civilizat, iar ei investesc foarte multi bani in sport. Cand am ajuns eu acolo, tocmai pregateau Jocurile Mediteraneene din 2001. Era o mare ambitie sa reuseasca o performanta la aceasta competitie. Am inceput sa ma plimb prin tara sa gasesc atlete bune. Am gasit o fata care fusese deja parasita de antrenori. Alerga 1.500 de metri in 4:27. La competitie a luat medalia de aur cu 4:05. A luat o prima colosala. Primul aur l-am luat in 1999 la Campionatele Africane pentru Juniori la 800 de metri plat feminin. A fost o adevarata sarbatoare aici. Este foarte greu sa invingi sportive din Kenya sau Etiopia. I-am convins apoi ca este nevoie de pregatire la munte. Am mai venit si in Romania, dar cel mai mult mergem in Pirinei. Stam chiar sapte luni pe an la munte”, mai spune antrenorul roman.

Blocat 11 ore pe aeroport printre gloante

Viata linistita din Tunisia a luat o turnura total diferita la finalul anului trecut. Pe 17 decembrie 2010, un vanzator ambulant isi dadea foc in semn de protest fata de abuzurile si umilintele la care fusese supus de autoritati. Un gest care avea sa provoace revolte in toate tarile arabe conduse dictatorial. A urmat o revolutie dura, cu ciocniri de strada si foarte multi morti. Presedintele Ben Ali a fugit din tara pe 14 ianuarie 2011 dupa 23 de ani de dictatura. Au urmat revoltele din Egipt, Yemen, Irak, Pakistan, Libia si alte tari din Nordul Africii si Orientul Mijlociu. Constantin Nourescu a fost prins in mijlocul evenimentelor care au declansat totul. „Am scapat cu viata din a doua revolutie din viata mea. Cinci zile nu am putut sa ies din casa. Am primit ajutor de la Ministerul Sportului din Tunisia pentru a parasi tara. Am reusit cu greu sa ajungem la aeroport. Batai, impuscaturi peste tot. Infricosator. Am stat 11 ore in aeroport pentru a astepta o cursa care sa ne salveze. In timpul asta a fost si o busculada care a durat mult timp. S-a tras, lumea fugea disperata. Pana la urma am fost luati de acolo de o aeronava a companiei Air France. Am ajuns in Franta, iar in Tunisia am revenit abia dupa doua luni, cand ni s-a spus ca totul s-a linistit. Acum, oamenii de aici sunt fericiti. Au libertate de exprimare, pot calatori, simt si ei democratia. Cam aceeasi senzatie pe care am avut-o si noi in 1990. Ei sunt inca foarte increzatori. Probabil ca anul viitor vor continua revoltele in lumea araba”, povesteste Constantin Nourescu.

Atletismul romanesc e pe drumul cel bun

De 13 ani in Tunisia, Constantin Nourescu traieste cu dorul de casa. „Trec des prin Romania, dar oricum nu e usor. Acum am inceput pregatirea Jocurilor Olimpice din 2012. Cred ca este ultima competitie la care voi participa ca antrenor al Tunisiei. Vreau sa revin in tara. Poate voi mai colabora cu sportivii romani, cine stie. A trecut acum perioada celor cu care am lucrat eu, dar federatia are in continuare o orientare buna. Se concentreaza pe juniori si avem deja cativa sportive talentate. Ma gandesc la Mirela Lavric sau la Anca Bobocel, cea care este rivala cu o sportiva antrenata de mine. Problema este ca nu sunt bani, mai ales la nivel de cluburi. Dar sperante pentru Jocurile Olimpice putem avea”, a incheiat Nourescu.