Fiica unui fost detinut politic cere daune-record de 13,6 miliarde de euro!

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Luminita Andrei, fiica fostului detinut politic Stelian Chiper Baltatescu, s-a prezentat, luni, la Tribunalul Brasov unde urma sa aiba loc ultima infatisare in dosarul intentat impotriva statului, instanta ramanand in pronuntare. Fiica lui Baltatescu a solicitat statului roman despagubiri, conform Legii nr. 221/ 2009, in aprilie 2011, de peste 13,6 miliarde de euro, conform unui calcul facut de tatal ei inainte sa moara, in 2003. „Am cerut daune in valoare de 13.600.093.023 de euro. Aceasta suma am calculat-o astfel: am inmultit ratia de 3 lei, a unui detinut, cu numarul membrilor de partid ai PCR, din perioada ’45-’89, cu numarul zilelor de detentie – 13 ani, 4 luni si 25 de zile si am raportat-o la valoarea euro de la momentul deschiderii actiunii in instanta”, a explicat femeia.

Stelian Chiper a participat la luptele de la Cotul Donului, unde a fost ranit, iar in noiembrie 1942 a fost luat prizonier impreuna cu alti 5.000 de ofiteri si soldati romani, ajungand in lagarul de la Oranki, dar si la Susdal si Gronki. A refuzat oferta ruseasca de a face parte din una din cele doua divizii, „Tudor Vladimirescu” sau „Horia, Closca si Crisan”, adica sa aduca in tara comunismul pe tancurile bolsevice si astfel sa se intoarca la familie. In lagarul Gronki, de doua ori a avut conflicte directe cu Ana Pauker, sefa a factiunii comuniste moscovite, devenita mai apoi ministru de externe. Atitudinea lui a micsorat numarul celor care s-au inscris in divizii, fapt care l-a costat 208 zile de carcera, fiind infometat, batut, izolat, pazit de soldati cu mitraliere si caini lup dresati sa ucida. Urmarit de Securitate, din 14 octombrie 1948, pleaca in apropiere de Ramnic, unde-si sapa o grota sub o cocina de porci. Acolo sta pana la ziua sa de nastere, 24 martie 1949, cand este prins de oamenii Securitatii, care mai intai au incercat sa-l impuste. A fost scos din ascunzatoare, batut bestial cu patul pustilor si cu picioarele, legat de maini cu sarma ghimpata si tarat sase kilometri in spatele unei carute. A fost dus apoi intr-o camera intunecoasa a sediului Securitatii din Ramnicul Sarat. Voiau sa-si recunoasca vina de a fi legionar, cu toate ca nu era. Este transportat in lanturi si catuse pe la mai toate penitenciarele Romaniei, respectiv Ramnicu Sarat, minele de plumb de la Cavnic, Jilava, Gherla, Lugoj, Aiud, peste tot primind acelasi tratament.