Lacrimi de durere! Romanita, mesaj SFASIETOR pentru Adrian Iovan: „Sa mai cobori la Albert…”

Desi nu s-au despartit in cei mai buni termeni, Romanita sufera ca un caine dupa moartea lui Adrian Iovan, vestea tragediei de lunea trecuta lovind-o ca un soc. Miercuri dupa-amiaza, la noua zile de la accidentul aviatic din Muntii Apuseni, faimoasa creatoare de moda a postat o poezie de-a dreptul cutremuratoare pe Facebook.

Poezia este intitulata „In memoriam – Adrian Iovan”, iar versurile au fost compuse de poetul Geo Ciolcan, nimeni altul dacat tatal Romanitei Iovan:

IN MEMORIAM – ADRIAN IOVAN

De Geo Ciolcan

Ce iarna sumbra cade peste noi ,
Din Cer, zapada pare o visare ,
Inoata Tara-n vesnicul noroi
Cand sterge-un anotimp din calendare;

Natura e dusmanul cel perfid
Care ne pune viata la-ncercare,
Dar oamenii-s mai rai, punand la zid
Pe cei mai slabi si fara aparare;

Se bat ca lupii cei flamanzi, din crang,
Dorind s-ajunga-n functii, sa prospere,
Ei nu vad ochii celor care plang,
Din lacrimi si durere fac avere;

Se-nalta Statul pe statui de lut
Ce vor cadea la primul vant de seara,
Oameni – roboţi, o luăm de la-nceput
Sa ne zidim in dragoste de Tara;

Dar, ce folos de inimi si de toti
Care mai cred in reveniri si-n bine
Cand impostura genereaza hoti
Patrunsi, perfid, in stupul de albine?

Dar, ce folos ca ochii ne sunt plansi
Si rugaciuni se-aud din gura-n gura,
Cand roiul e spurcat de-atatia insi
Ajunsi pe trepte mari, prin sinecura?

Avem dovada faptului sever
A celor afirmate cu – ntristare,
Cand aripile ce pluteau pe Cer
N-au mai putut sau n-au mai vrut sa zboare,

Si-ngreunate, ca de-o piatra grea,
Intrand cu gravitatia in hora
Si-au inceput plutirea, ce murea
Intr-un impact c-o forta-asa majora;

De ghiată, aripile au cazut
Cum cad pe lampă fluturii in noapte,
Si cerul s-a rotit in azimut
Oprind busola la cuvantul – Moarte !

Dar, n-a fost ghiata doar pe fuselaj
Si nu doar aripile-au fost givrate,
Ca intr-un joc al mortii, cu linsaj,
Si inimile fost-au inghetate;

Da, inimile celor ce domnesc
Peste o Tara renascuta, iara,
De ghiata-au fost, dar neamul romanesc
E mult prea viu in Tara glaciara!

Plecat ca să salveze vieti, in zbor
Spre partea Tarii cu a ei Biharea,
Pilotul indragit, cu Tricolor,
N-a mai putut privi cu zambet zarea,

Totul s-a frant in vuiet crud de brad
Intr-o padure ce si-acum suspina,
Si pe zapada conifere ard
In candele tamaie de rasina;

Cu viata ta, pierduta prin nameti,
Desi puteai ca sa ramai in viata,
Ai daruit la oameni alte vieti
Ca ei sa vada-o noua dimineata;

Tu nu mai esti acuma printre noi,
Surazator si vesel c-alta data;
Ce mai conteaza – esti printre eroi,
Doar că Bubutu nu mai are tata!

Poate, din Cer, pe avion stelar,
La mansa cu Luceafarul de Seara,
Sa mai cobori la Albert, si, arar,
Sa-l vezi cum creste, ca sa nu te doara

Iovane Adrian, pilot de soi,
Sa nu te doara Iarna cu Infernul ,
Ca mai puteai sa locuiesti cu noi,
Dar te-au invins : Chemarea si Sistemul !
______________________________________________________

CITITI SI:

Luminile casei lui Adrian Iovan sunt aprinse. Afla ce se intampla

GALERIE FOTO impresionanta cu Adrian Iovan! Iubea extraordinar cainii, a adorat-o pe Romanita si a plans cand s-a nascut Albert
______________________________________________________

Si-a strigat fiul inainte sa moara!

Lunea trecuta, Adrian Iovan s-a prabusit cu un avion de mici dimensiuni in muntii Apuseni, in timp ce transporta o echipa de medici. Pilotul si studenta Aura Ion si-au pierdut viata in urma ranilor grave si a frigului, iar ceilalti cinci pasageri au fost salvati dupa sase ore de la momentul prabusirii. In ultimele sale clipe de viata, Adrian Iovan a strigat cu litere parca de foc: „Albert, te iubesc„.

J.D